Monday 15 December 2008

One day show

Data:14.12.08
Locatie: Valea Galbinele, Mtii Bucegi
Participanti: Silvia, Eu
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/

Blog Silvia: http://silvique.blogspot.com/

Monday 8 December 2008

Primavara - Iarna

Data: 06.12.08-07.12.08
Locatie: Bucegi
Participanti: Silvia, Mihai, Eu
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/
Blog Silvia: http://silvique.blogspot.com/

De ziua lui Dicu credeam ca s-a instalat iarna. Nu a fost insa asa, vremea intrand intr-un proces de incalzire. Plecam catre Glajerie - Malaiesti - Omu pe o vreme de primavara. Suntem in tricou, suprapantalonii se incing, bocancii de iarna la fel. La Malaiesti insa iarna incepe sa-si spuna cuvantul, expunerea nordica spunandu-si cuvantul si dam de zapada cu crusta de ghiata. Ajungem si la baza Hornului Mare si incepem urcarea nu inainte de a imparti echipamentul: coltarii la mine, pioletul la Mihai. Ajungem cu bine in creasta unde ne intampina vantul din Valea Gaura. Ajungem la statie cu mainile inghetate dar stim ca s-a terminat pentru aztazi. George si Ciprian se bucura sa ne vada, in 2 saptamani trecand doar 4 oameni pe la statie. Ajunge si a 2-a trupa la statie (Harciogu si Andrei) si ne punem pe povesti.
Duminica decidem sa coboram pe Cerb ocazie cu care Ciprian ne conduce pe Piciorul Morarului, o varianta de coborare pe Cerb.

Obs: coltarii si pioletul sunt un MUST pentru fiecare membru al turei

Tuesday 2 December 2008

Traversarea Leaota Bucegi

Data:29.11.08-01.12.08
Locatie: Leaota, Bucegi
Participanti: Corina, Silvia, Tori, Eu
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/

Tura de 1 Decembrie. Dupa multe discutii unde sa mergem de 1 dec am decis pentru traversarea Leaota-Bucegi. Pentru toti a fost un masiv nou, pozitia lui permitand o tura de 3 zile. Echipa de soc Corina, Silvia, Tori si eu. Tura avea sa inceapa bine realizand ca nu am luat paine mai deloc. Aveam sa train 2 zile pe biscuiti, ceai, cascaval si mezeluri. Ajungem dupa un mars destul de lung la cabana Leaota care este inchisa. Ne continuam drumul catre varf. Intre timp ceata ne-a acoperit, GPS-ul fiind de mare ajutor sa gasim varful. Stana unde tb sa innoptam insa nu era pe GPS si dupa cca 30min de cautari zadarnice ne retragem intr-un bivuac sub un brad. Dupa ce mancam si ne retragem in saci ceata se retrage si avem parte de un cer instelat.
A 2-a zi planul era sa ajungem la Omu dar din cauza unei decizii sa "scurtam" traseul ajungem doar la Padina unde avem parte de mancare gatita si camera incalzita la centrul salvamont.
A 3-a zi urcam la Piatra Arsa si coboram in Busteni pe Jepii Mari.

Obs: sacul de bivuac este de real folos

Monday 24 November 2008

La multi ani Cristi!

Data:22.11.08-23.11.08
Locatie: Mtii Bucegi
Participanti: Cristi, Tori, Silvia, Harciogu, Mihai Cernat, etc
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/

Am incercat sa urcam la Omu pe traseul Creasta Balaur dar zapada foarte mare si viscolul din creasta ne-a facut sa renuntam si sa ne retragem in Caminul Alpin. A urmat o noapte "grea".
Duminica lumea se retrage repede la Bucuresti dar noi (eu, Silvia si Mihai Cernat) alegem sa mergem in Baiului. Pe creasta ne luptam cu vantul puternic si intr-un final coboram pe piciorul ce da in Zamora.

Obs: cand vine iarna sa aveti masinile echipate corespunzator

Monday 17 November 2008

Trandafir de noiembrie

Data:15.11.08-16.11.08
Locatie: Veliko, Bulgaria
Participanti: Andreea, Andreea, Mihaela, Mihai, Bogu, Silviu, Liviu, Andrei, Rudy
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/

Dupa we-ul trecut petrecut in Bucuresti nu-mi ardea sa repet isprava asa ca am acceptat propunere pentru we. Mihai&co planuiau o iesire la Veliko cu plecare de vineri. Stiam ca o sa fie mancare si bautura marca Veliko dar speram sa ne si cataram, avand conturi neincheiate cu unele trasee de pe acolo.
Vine si vineri seara si ne intalnim pe la 18:30. Dupa ce mai culegem o persoana aflam ca masina #2 este foarte in intarziere din cauza unor meetinguri. In astfel de conditii iesim la 20:00 din B si dupa 2h15 ajungem la Veliko. Ne cazam la Phoenix Hostel unde Mihai este deja oaspete cu vechime. Este o alternativa foarte placuta pentru statul la cort. 20leva/pat cu micul dejun inclus, oameni vorbitori de engleza (scotieni :))
De teama ca vom gasi Pizza Tempo inchis plecam inaintea sosirii masinii#2 si ne apucam sa comandam. Incercam cate ceva nou de pe meniu insa nu fara portia de cartofiori picanti cu sos de usturoi, totul stins cu o halba de Zagorka. Intre timp sosesc si ceilalti si cina se prelungeste peste ora 24:00. Intorsi la hostel mai bem un pahar de vin, cotizam in pusculita si ne retragem in dormitoare.
Dimineata trezirea la 9:00, micul dejun si la 11:00 ne strangem echipamentul pentru a merge la faleza. Vremea nu tine cu noi, ceata este prezenta peste tot. Ne consolam ca nu bate vantul. Pe bord computerul indica 7 grade. Acum 2 saptamani pe asa vreme ne intorceam din Rasnoave. Ne legam in coarda si incep un traseu de incalzire. Dupa primii 5m incep sa-mi inghete degetele. Trece un timp pana-mi revin dar dupa aceea totul merge bine. Aceasi senzatii traiesc toti care se catara. Schimbam corzile. Fac cap traseul cu trandafir pana la topul de sus, si pun mansa si pe proiectul descoperit acuma 2 saptamani. Incerc traseul si caut o solutie la ultimele 2 asigurari inainte de top. Dupa cateva esecuri gasesc o solutie care pare abordabila. Voi vedea cand il voi incerca ca si cap la anul.
Marea realizare dpdv sportiv a fost legarea traseului aflat in stanga de Melory. Traseele au fost incercate si de baieti cu diferite reusite. Ziua de catarat s-a terminat cu un rapel de 40m de sus de pe faleza, totul pe semiintuneric. De data asta am nimerit ancora de deasupra grotei mari, lucru ce nu am reusit data trecuta. Ajunsi jos corzile se incapatineaza sa vina jos dar cu mici ajustari le recuperam.
Seara-cina la Pizza Tempo, alte bunatati, o cafea urmata de 1h intr-un bar. Ajungem la hostel pe la 1:30; eu ma retrag; ceilalti continua povestile la un pahar de vin.
Duminica dimineata. Soarele a reusit sa invinga ceata. Nu mai vazusem soarele de o saptamana :(. Distactia de aseara si-a spus cuvantul, colegii mei nu prea se grabesc sa se trezeasca asa ca plec la o plimbare prin oras, schimband si niste bani.
La intoarcere surpriza, toata lumea in picioare mai putin Mihai care s-a culcat la 5 dimineata. Servim micul dejun, stangem bagajele, facem poza de grup pentru hostel si plecam catre stanci. De data asta incepem cu rapelul de zi peste grota. Dupa rapel vreau sa schimb zona de faleza dar aceasta este ocupata de membrii CAR :). Ne vedem in situatia de cauta trasee noi. Gasim 2 trasee apropiate unul numit K2 iar celalalt 82. Dupa o repriza de identificat pitoane eu intru pe K2 iar Mihai pe 82. Traseul urmeaza linia unei fisiri care dupa 15m se despica in 2 fisuri. Trec cu emotii si reusesc sa ajung in top. Mihai are niste probleme cu linia traseului si in final ajunge in acelasi top ca si mine. Ziua trece prin escalada pe aceste 2 linii.
Ora 16:00, strangem echipamentul, o ultima comanda la Pizza Tempo si ne retragem la Nord de Dunare.

Monday 3 November 2008

Dupa zade

Data:01.11.08-02.11.08
Locatie: Bucegi
Participanti: Geo, Dana, Baza, Rudy
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/



Anul trecut am acut o toamna de vis prin Costila. We dupa we la refugiu, vreme excelenta, companie placuta in persoana lui Geo, trasee din ce in ce mai interesante. Anul acesta vremea nu prea a tinut cu noi (alpinistii) sezonul trecand destul de repede.
Aflata de cca un an il Belgia lui Geo i s-a facut dor de Costila, de zade, de Romania. Si-a luat bilet pt 31Oct cu gandul de a petrece we-ul la Costila. Am acceptat sa-i fiu din nou coechipiera de coarda.
Hotaresc sa plecam de vineri seara din 2 motive: 1. dc doream sa facem ceva mai serios/lung tb sa fim la refugiu devreme, 2. de mult nu am mai urcat noaptea la ref. Este ceva mistic cand ajungi pe la miezul noptii in labirintul de stanca numit Costila.
Drumul cu trenul decurge bine, depanam amintiri, vorbim cu nasul si ajungem in Busteni cu intarzierea de rigoare ca doara suntem in Romania si nu in Bruxell. In Busteni incercam sa luam paine insa s-a terminat de mult :). Ne luam rucsacii in spate si pornim prin padure catre refugiu. Pe drum apar revelatiile: "Promot sa aleg si sa ma duc la panou de cel putin o data." Ce sa fac daca Belgia este plata ca palma.
Dupa 2h ajungem la refugiu unde descorim ca suntem singuri, cel putin pentru prima noapte. Deschidem punga de mancare si descoperim ca avem 6 felii pentru 2 zile si 2 persoane. Nococ ca sambata mai urca si Baza cu Dana si putem apela la ei.
Studiez schitele de trasee din refigiu si reduc la 2 trasee: Policandru sau Lespezi. Renuntam la Lespezi fiindca este lung si friabil si alegem Policandru. Punem alarma pt sambata dimineata si ne retragem in sacii de dormit.
7:00 suna ceasul, 8:00 ne trezim, 9:00 suntem echipati, 10:00 suntem la baza traseului.
Prima lungime este la liber pe o fata cazuta care este foarte murdara, plina de pamant. Ajung cu bine in regrupare si filez oe Geo. De aici incepe insa traseul propriu-zis. Prima lungime iese la rot, asigur inca 2 cuie din lungimea 2, ma descater si regrupez. Vine si Geo in regrupare. Plecarea in lungimea 2 este un pas dar o bucata de coarda ajuta sa treci. In pas stanca este friabila si acest lucru nu prea-ti da curaj sa treci la rot. Intind lungimea dar nu gasesc urmatoarea regrupare si regrupez in Fluturele de piatra (traseul feaman aflat in dreapta). Cu Geo ajunsa pe Brana Suspendata gasesc regruparea corecta din Policandru. Plec in lungimea de dinainte de tavan. Este o fisura-surplomba si cand credeam ca am trecut i-mi placa priza de la mana dreapta, cazand putin (piton la nivelul soldului). Renunt la a trece rot si ma trag de bucla pentru a trece pasul. Urmeaza alti pasi sustinuti pana ajung in regruparea de dinainte de tavan. "Regruparea" o fac folosind 3 din cele 5 pitoane in linie. In Fluturele de piatra lungimea cu tavanul era mai rar asigurata. Credeam ca voi intalni acelasi lucru dar nu a fost cazul. Asigurarile era chiar dese, tavanul avand si 2 ancore. Asigur prima ancora din tavan dar nu ma pun bine pe picoare si sant nevoit sa ma opresc. Studiez mai bine prizele de picioare, ma incordez, prind priza de mana stanga, pozitionez picoarele, dreapta pe muchie si sunt deja in grota de dupa tavan. Fac o mica pauza sa rasuflu si continui lungimea. Pe o brana realizez ca tb sa regrupez, ramanand fara asigurari (am avut doar 11 asigurari la noi). Regruparea este comoda, brana de iarba lata, cu o priveliste de vis. Geo are probleme cu tavanul, inainteaza greu si ne dam seama ca sunt sanse mari sa ne prinda noaptea. Ajunge intr-un final si ea in regrupare, mancam cate un mar si plec catre ultimele 2 lungimi si 10m. In aceste lungimi gradul scade dar si distanta dintre asigurari. Fac o lungime lunga (>50m) si fac o regrupare la 2 pitoane consecutive (spoecialitatea zilei).
In ultima lungime plec cu frontala aprinsa. Traseul continua pe un horn-diedru care devine o fata. Iesirea in creasta i-mi rezerva o surpriza: cca 4m fara cui pe o fata plina de pietricele. Concentrare maxima si ajung in creasta cu un strigat de satisfactie!!! Vine si Geo, o performanta pentru cineva care s-a reapucat de catarare acum 1 luna.
Retragerea a fost o adevarata aventura: telefoane la Baza si George dar pana la urma noi tb sa ne descurcam. Eu tot cautam un piton de rapel dar acesta nu era de gasit. Am inceput sa coboram pe o vale nestiind ce ne asteapta mai jos. Intr-un final peisajul devine familiar si gasim pitonul. Intram in Creasta cu Jnepeni si dupa balaurali prin jnepeni, fete cazute si 2 rapeluri ajungem la 22:00 la refugiu. What a day!!!
La ref ne intalnim cu Baza si Dana, preluam painea si schimbam opinii. 23:00 ne retragem in saci.
Duminica diminiata, vreme de Albastra asa ca Silvia si Cornel se duc in Valea Alba. Iustin si Victor se duc sa cerceteza noile "Tavane de nisip". Noi avem planuri mici pentru duminica. Geo vrea ceva usor si o plimbare pana in Circuri. Baza nu reuseste sa ne convinga sa mergem in Balcoane si asa ne indreptam (eu si Geo) catre Peretela valcelului stancos, atat de bine cunoscut din anul trecut. Alegem traseul Oblic si-l parcurgem din 3 lungimi. Urmeaza drumul pana in Circuri, unde nu am mai fost. Pe drum incep sa-mi apara reperele din descrierile lui Cristea si in final ne aflam in amfiteatrul vaii albe. Deasupra noastra Peretele Vaii Albe! Ii reperam pe Cornel si Silvia care tocmai au trecut de Fata Mustelor.
Pacat ca a trecut toamna si nu am ajuns in acest perete dar sigur voi reveni la anul.
Drumul inapoi il facem sub amenintarea ploii care pana la urma nu a aparut. La ref ajungem sincronizat cu Baza care s-a retras dupa prima lungime din Balcoane. Facem rucsacii si ne luam ramas bun de la refugiu pana data viitoare.
A fost un we de vis.

Tuesday 21 October 2008

Veliko via Postavaru

Data:18.10.08-19.10.08
Locatie: Veliko
Participanti: Cornel, Silvia, Corina, Rudy, Mihai & co.
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/

Se apropia we-ul si aveam ca si plan catarare cu Corina. Vremea se anunta racoroasa asa ca intre Costila si Postavaru alegem Postavaru. Planul era traseul Ulise (dupa ce facusem in primavara Catrinel).
Joi toata ziua incercam sa ne lipim de o masina dar fara rezultat, din aceasta cauza suntem nevoiti sa scoatem Ticozaurul la munte. Joi seara trec pe la panou si in urma discutiilor cu Silvia, Cornel ne ofera 2 locuri in masina.
Intalnirea sambata dimineata la metrou Crangasi, ora 8. Ne riscam sa mergem pe dn1 si avem noroc, nu este trafic. Vremea insa nu pare a tine cu noi. Trecem de Ploiesti si este tot innorat, ba mai mult mai si da stropi de ploaie. Cornel da telefon la MIhai Sima din BV si afla ca acolo este soare. Ajungem la Predeal, cotim catre Paraul Rece si soarele i-si face aparitia. Este insa un soare cu dinti, de la plecare mercurul termometrului a scazut continuu, pana la 4-5 grade.
Ajungem in chei unde dam de Carlig&co la dry tooling si Catalin&co veniti la catarat pe stanca.
Urcam mai sus, scoatem sa mancam ceva si in timpul mesei decidem unanim ca nu vom avea soare si mai mult de 7 grade. In aceste conditii Cornel arunca pastila: haideti la bulgari!! Ideea este acceptata unanim, aproape instantaneu. Strangem masa, intoarcem masina si la 5h de la plecare suntem iar in Bucuresti :)
Schimbam semicorzile pe o coarda simpla, Corina i-si ia un act de identitate si directia Giurgiu. Trecem podul si suntem in BG, directia Veliko unde ajungem catre ora 5. Schimbam in valuta locala(Leva), facem rezervare la Pizza Tempo si ne plimbam putin in oras.
Cina clasica la Pizza Tempo cu pui imbatat, cartofiori picanti, zagorka .... Ne intalnim cu prieteni cataratori care au fost mai inspirati si au venit direct la Veliko, fara ocolul catre Brasov :)
Punem corturile intr-un final si catre 12 ne retragem in saci. Dimineata ne trezim cu chef de catarat insa stam putin sa mancam si sa uscam corturile. Ora 10 ne prinde la baza falezei, facem un briefing pentru Corina si ne apucam de treaba. Ma bag cap pe un traseu de fisura, asa de incalzire. Nu a fost cea mai buna varianta, reusind sa trec pasul traseului la a 3-a incercare. Acest lucru o intimideaza pe Corina si alege o mansa pusa de Cornel. Urmeaza alte trasee, unele cunoscute dar si unele noi. Intre timp apare si Mihai cu Bogu, resimtiti dupa un english breakfast si o salatica. Cornel leaga Climber, eu pun o mansa pentru Corina, Silvia incearca Climber-ul. Asa trece toata ziua, toata lumea fiind multumita de ce a realizat. Inainte de a pleca luam o "gustarica" la Pizza Tempo sa nu ne fie foame pe drum, ocazie cu care am cheltuit toate levele din buzunar.

Monday 13 October 2008

100+ in Muntii Vrancei

Data:11.10.08-12.10.08
Locatie: Muntii Vrancei
Participanti: Lucian, FlorinM, Doru, DanaM, Silvia, Rudy, Cornel, FlorinI, DanaG, Smaranda, si inca 2 :)
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/

Este deja joi si tb sa ne gandim la we. Este o toamna ploioasa fapt ce ne limiteaza optiunile. Cativa prieteni de a lui Corina planificau o tura cu biclele prin Muntii Vrancei. Ma gandeam la ar fi tocmai potrivit pentru o zi de toamna cu vreme incerta. Mi-am adus aminte de tura reusita prin Muntii Baiului. In ultimul moment aflu ca Corina se duce la catarat asa ca ramane sa vorbesc eu cu Florin sa vad daca am loc. Mai mult s-a "lipit" si Silvia de mine, la prima ei tura cu bicicleta la munte. Vineri il sun pe Florin si surpriza: sunt locuri pentru amandoi cu bicle cu tot. Uraaaaaaaaaa!
Intalnirea la 19:30 la Piata Presei Libere. Gasca mare: 4 masini, 12 oameni, un bebe. Florin ne indica drumul: Buc-BV-Sf Gheorghe-OdorheiulSecuiesc-Mtii Vrancei(Lepsa). Silvia nu este de fata cand a zis traseul altfel ar fi iesit in alt fel. Silvia este din Focsani, la 50km de Vrancea.
DN1 este surpinzator de liber, drumurile din jud BV la fel. Facem o ultima regrupare la un MOL unde toata lumea vorbea ungureste :). Silvia ne comunica sa ne pregatim pentru surprize, drumul dintre BV si Vrancea nu este cel mai bun. Avea sa aiba dreptate, cum iesim din jud brasov asfaltul dispare si incepe un drum de pamant. Apar indicatoare de Lepsa-30km :( ...
Ora 04.00 ajungem la Lepsa, si gasim pensiunea unde aveam cateva locuri rezervate. Proprietarul ne ia la misto, bucurestenii stiu doar DN1. Se pare ca au mai fost si altii in situatia noastra. Punem corturile si ne retragem.
Ora 10:00, trezirea ca am venit la miscare in ciuda aventurii nocturne. Lumea se mobilizeaza, da jos bicicletele, se unge lantul, se inparte gasca in 2 grupe: tura lunga si tura scurta.
Silvia si eu ne inscriem in tura lunga. Mancam ceva si hai sus pe sa. Primii km sunt pe asfalt unde Silvia are mici probleme la schimbatul foilor dar i-si vine repede in mana. La un moment dat intram pe un drum forestier si dupa 500m incepe noroiul de care aveam sa scapam dupa ore bune. La primele treceri prin noroi lumea incerca sa ramana curata, era speranta ca dupa 200m se termina. Nu avea sa fie insa asa, ba mai rau te mai si opreai in mijlocul unei balti si puneai piciorul in noroi. Unul cata unul cadeam in capcana, o gheata dupa alta se umplea de noroi.
Ajungem la o exploatare forestiera unde oamenii ne indruma ca de obicei sa ne intoarcem, ca ne prinde noaptea, dar noi ne continuam drumul. De la un moment dat din cauza noroiului si a pantei incepem portiunea de push-bike. Dupa 500m dispare drumul forestier de TAF si ne vedem cu biclele pe spate pentru a iesi in creasta. Silvia rezista dar nu prea savureaza aceasta distractie. Din povestirile mele probabil ca si-a facut o alta imagine. Dar aceasta nu este o tura obisnuita, ii tot ziceam.
Ajunsi in creasta ne vedem pusi sa gasim marcajul. Dupa 30min de balaureala Florin ne scoate in marcaj si ne puteam gandi la drumul catre pensiune. Ne uitam pe harta si avem 2 optiuni dupa ce coboram: o poteca marcata sau 50km pe asfalt. Lumea decide in unanimitate asfaltul.
Incepe coborarea. Silvia ramane in urma, nefiind obisnuita cu coborarile mai in viteza. O astept din cand in cand. Deja s-a intunecat, noi suntem inca pe forestierul innoroiat. Crusta de noroi incepe sa se usuce pe noi. Parca suntem niste bivoli intr-o zi calda de vara. Doru i-a o tranta chiar in fata mea, prima roata blocandu-se la un podet cu grinzile || cu axul drumului. Intr-un final ajungem pe asfalt. Silvia ne povesteste ca a cazut de nenumarate ori dar este OK.
Incepem portiunea de asfalt. Km trec unul dupa altul. Intr-o comuna tragem la o alimentara sa mancam ceva. Ofer Silviei un energizant lichid ramas de la Maratonul PC. Plecam si ne continuam drumul. Observam ca Silvia nu mai vine. Frontala ei nu apare. Florin si Doru se intorc. Dupa catva timp apar 3 frontale. Silvia a avut parte de o pana. Cate aventuri pt o tura :)
Ajungem intr-o localitate de unde incepe un urcus de 7km. Aici mi s-a terminat gazul, am avut parte de o cadere de forma. Raman in urma si merg in ritmul meu. Stiu ca nu mai este mult dar nu mai am resurse sa ma tin de ceilalti. A trecut deja de 01:00 cand ajung la varful pantei unde este toata lumea. Ultimii 7km catre Lepsa sunt in usoara coborare si pe la 02:00 ajungem si la pensiune. Ciclocomputerul arata 99km. What a day!!
Unii apuca sa faca dus cu apa calda altii se multumesc cu apa calduta sau rece. Intr-un final ne retragem in cortul lui Florin.
Dimineata spalare de biciclete. Unii mai meticulosi decat altii asa ca la final avem bicle curate. Decidem sa vizitam niste chei pe jos. Ajunsi acolo regretam ca suntem pe jos, cheile fiind destul de lungi (10km) si se preteaza si pt biciclete. Un ultim popas la un restaurant si ne indreptam catre B, de data asta prin Focsani.

Monday 6 October 2008

Maratonul Piatra Craiului

Data:04.10.08
Locatie: Muntii Piatra Craiului
Participanti: Corina, Silvia, Mihai, Rudy, Silvia, Cornelia, Tori, Florentina, DanaG, si alti 160 de oameni
Poze: http://www.maratonpiatracraiului.blogspot.com/

Uite ca a venit si ziua cea mare, ziua maratonului montan. Daca anul trecut telul era sa termin anul acesta veneam cu motivatia sa-mi imbunatatesc timpul. Aveam sa constat nu este chiar asa de usor.
Tot vorbind despre maraton, cum a fost si cum va fi anul acesta "se lasa convinsi" sa participe Corina, Mihai si in ultimul moment si Silvia. Plecam vineri seara destul de tarziu din B, alegem drumul de Targoviste pentru a evita DN1. Drumul se dovedeste mult prea lung si ajungem sa ne punem in sacii de dormit undeva dupa 1AM. Dimineata trezirea la 7, mancare, facut rucsacelul, fuga in Zarnesti pt validarea inscrierii online. Primim numerele, energizantele si harta traseului. Ne prezentam la linia de start salutand prietenii, mai tragem un ochi la ce echipament are fiecare si 3, 2, 1, START. Mai toata lumea alearga. Iesim din oras si ne indreptam catre fantana lui Botorog. Continui sa alerg dar stiu ca la un moment dat voi trece la mars.
Ma depaseste Corina, se vede antrenamentul din parc zic in gand si-mi continui drumul. Incepe urcusul catre Pestera. Peisaj de vis, toamna in Crai. Tragem cu coada ochiului la peisaj si ne continuam concursul. Pe drum un grup de scolari au iesit sa ne faca galerie. Mai sus Lucian ne face poze si ne felicita pentru efortul depus. O vreme alerg cu un nene de 55 de ani inscris la concurs de fata lui, asa fara stiinta lui. Este in camasa si adidasi/ghete grele. Tot respectul pentru el. In tinerete a facut atletism dar de multa vreme nu a mai alergat. Ajungem la table unde alimentam. Anul acesta organizarea la punctele de alimentare a fost mult mai buna. Gaseam de toate in ciuda faptului ca aveam intarziere mare fata de primii.
Dupa La Table incepea urcusul catre saua Funduri. Era locul in care tb sa recuperez timp fata de anul trecut. Insa nu a fost cum planuiam, motorul nu tragea ba mai rau dadea si rateuri. Surpriza, din spate apare Florentina care-si abandonase sora si prietena pentru ca nu dorea sa aiba aceeasi soarta ca si anul trecut (abandon la Plaiul Foii din cauza timpului limita). Incepem sa urcam impreuna. Ea vrea sa faca mai multe pauze dar o conving sa mearga in ritmul meu si asa ajungem cu bine in saua Funduri unde Cristi (salvamont) ne ia timpul pt zona moarta de pe valea urzicii. Dupa un baton energizant incep coborarea. Plec eu primul si trec prin zona amenajata cu corzi fixe. De la nr de oameni trecuti pe acolo poteca a devenit un tobogan (pamant negru si umed pe calcar slefuit). In urma mea o concurenta din Japonia are probleme cu coarda. Nu mai stau sa o astept pe Florentina si continui drumul catre plaiul foii.
In zona marelui grohotis am o cadere fizica drastica, motorul iar da rateuri la greu, incepe sa ma jeneze un genunchi si regret decizia de a pleca fara bete de trekking. Ma depaseste DanaG, lucru care ma cam face la psihic, trec ganduri de abandon la plaiul foii.
La ref Spirlea punct de realimentare. Beau pahare de apa si bag alimente. Din padure apare Silvia si Florentina. Silvia este in "afara concursului", nu are numar, a venit asa sa vada ce si cum. Dupa ce bea apa se si duce. Nu l-am mai vazut pana la finish :). Am ramas iar cu Florentina care se plangea de dureri la genunchi. Incepem sa coboram. Eu merg mai bine la vale dar ramanem in raza vizuala. Pe drumul forestier alternam alergarea cu mersul si asa ajungem la Plaiul Foii inaintea timpului limita. Avem dreptul sa continuam numai sa vrem.
Pe portiunea de la Sirnea gandul abandonului a iesit din cap dar acuma nu vreau s-o las pe Floru sa abandoneze. Ii zic ca dc se tine de mine nu va abandona si nici nu vom forta insa o avertizez ca urmeaza o urcare bunicica: 650m diferenta de nivel pana la ref Diana. Florentina accepta si asa 70 si 57 incep urcarea catre Diana. Am planificat max 3 opriri pana la Diana si m-am tinut de cuvant. Am urcat in ritm constant cu opriri data de altitudinea indicata de altimetru. Ajunsi la Diana stiam ca am terminat, urmeaza coborarea si finish-ul.
Alergam usor pe plaiurile craiului, scapam de cainii de la o stana si intram in Zarnesti. Urmand marcajele intram in ritm alert in ultima turnanata si trecem linia de sosire in uralele concurentilor/organizatorilor/spectatorilor.
A fost greu dar am reusit.
Seara pasta party, spectacol de dans, premierea, retragerea la corturi.
Duminica ploaie toata ziua si un drum luuuuuuuuunnnnnnnngggg pana la Bucuresti.

Invataminte:
-betele sunt de un real folos
-conteaza odihna (somnul) de dinainte de concurs
-atentie la alimentatia din timpul concursului (nu numai geluri energizante)
-omul mai are si zile proaste :)
-pentru timp acceptabil tb antrenament

Monday 29 September 2008

De refacere

Data:27.09.08-28.09.08
Locatie: CheileGradistei, Moeciu de Sus
Participanti: Maturu, Ina, Florin, Simona, Mircea, Mihaela, Rudy, si altii :)
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/

Vineri actiune de donate de sange in cadrul companiei. Este a 2-a actiune, la primul nu m-am inscris insa acuma mi-am facut curaj si am facut pasul. A decurs bine cu mici ameteli dar este de inteles :). Aflu cu aceasta ca am o grupa de sange foarte rara. Ce bine pt mine.
Tot vineri intru in posesia unui aparat foto pe care intentionez sa-l folosesc in turele de catarare, bicla si unde greutatea conteaza. Este un DMC-TZ5 de la Panasonic.
Cu acestea in background tb un we de relaxare si de refacere. De aproape 2 saptamani "trupita" planuia o iesire campeneasca la CheileGradistei asa ca m-am lipit si eu. De la celelalte iesiri cam stiam ce ma asteapta: mici, gratare, bere, etc. Aflu pe drum ca este si ziua lui Ina asa ca vineri seara am avut si tort si cadouri.
Cam asa a fost dar ca de obicei tb sa fie si ceva special. Intr-una din ocazii ne-am "imbatat" cu bere fara alcool, de data asta am ajuns sa ingrasam un caine cu x kg de carne care nu au suportat drumul de la Bucuresti si si-au dat duhul. Asa am reusit sa facem cartofi pe gratare :), noroc cu restaurantul din Moeciu de Sus.
Am facut insa si putina miscare urcand cu mari eforturi pt unii ;) dealul din spratele pensiunii nu odata ci de 2 ori. Sus ne astepta o panorama a Bucegilor si a PietreiCraiului. Inca 1 saptamana si sunt acolo, la maraton :).
Duminica serbarile din Bran (coada imensa de masini) ne strica planurile de plimbare prin CheileRasnoavei asa ca alegem CheileCrovului si o masa in Dambiviciara.
Cam asta a fost we-ul de refacere. Saptamana viitoare proba cea mare: MPC 2008

Monday 22 September 2008

De antrenament reloaded

Data:21.09.08
Locatie: Muntii Bucegi
Participanti: Tori, Rudy
Poze: lipsa aparat

Etapa 2 din antrenamentul pentru Maratonul PC, Sambata se anunta vreme urata asa ca am stat pe la casele noastre iesind doar duminica.
Traseul: Busteni-GuraDiham-ValeaMorarului-VfOmu-ValeaIalomitei-Pestera-CabPiatraArsa-PiciorulPietreiArse-Sinaia.

Cu ce am ramas:
-batut timpul de urcare pana la Omu; acuma sunt la 2h40 cu plecare din GuraDiham; se poate si mai bine :)
-prima zapada din sezonul 2008; i-mi aduc aminte ca cu 2 sapt in urma muream de sete pe creasta morarului iar acuma eram in zapada de 10cm

Monday 15 September 2008

La tura cu Ozon

Data: 13.09.08 - 14.09.08
Participanti: Florin, Dana M, Catalin, Corina, Cornel, Dana G, Oana, Doru, eu
Locatie: Muntii Baiului, Muntii Piatra Craiului
Poze: BikePeRucarBran

Ce face omul cand prognoza meteo nu este chiar de vreme buna. Unii stau acasa, altii pleaca la vecini (Bulgaria), altii adapteaza turele. In aceasta ultima categorie ma incadrez si eu. Asa am reusit performanta sa fac in 2007 Seaca dintre Clai pe ploaie si in sandale cu JP, Florin si fetele. Acum vreau insa o tura cu bicicleta, cu care nu am mai fost de luni de zile.
Vineri. Discutii pe YM, pana la urma aflu ca este un grup mai mare care are in plan un we pe bicla. Sunt oamenii de la Ozon, medaliatii de bronz de la CA2008. Sunt oameni de bicla cu multe ture interesante la activ. Se anunta un we interactiv ...

Sambata intalnire la Piata Presei Libere, ne imbarcam in bolidul lui Cornel cu bicle cu tot. Cornel este la prima lui iesire la munte dar este cu moralul ridicat in ciuda unei pene la roata din fata :)
Spre Ploiesti incepe ploaia. Noi ne uitam somnorosi din masina. Perspectiva unei ture 100% pe ploaie incepe sa se arate. Comarnic, ploaia s-a oprit. Dam jos biclele, mancam ceva si ne suim pe bicle. Traseul incepe cu urcare de 3km catre Secaria. Anul trecut am si impins pe dealul respectiv insa acum totul merge bine, stand in sa tot timpul. In varf de deal regrupam si ne pregatim pt coborare. Ating 45km/h viteza maxima.

In Secaria ne orientam catre Muntii Baiului. Dupa 1km incepe drumul forestier si implicit noroiul. Dupa cateva serpentine panta devine prea mare si incepem sa inpingem bicicletele. Florin este singurul care se mai urca din cand in cand dar noroiul este prea mare. Facem reprize de curatat rotile de noroi pt a putea roti rotile. Castigam altitudine. Drumul devine mai curat, noroiul se transforma in pamant ce ne permite sa ne urcam in sa. Ajungem in creasta Baiului unde ne intampina vantul. Facem eforturi pentru a merge in linie dreapta. Urmeaza urcusuri si coborasuri pe creasta. Ne invaluie ceata. Trecem de varful Baiul Mare, si ne apropiem de Azuga. Ne dam seama ca nu vom reusi sa facem ce ne-am propus (Baiului si Neamtului) si hotaram sa coboram in Azuga. Dupa un scurt moment de ratacire incepem coborarea prin padure. Noroiul si frunzele de pe poteca fac ca coborarea sa fie cu emotii. Nu si pentru Ozon care gonesc fara ezitare catre Azuga.

Ajunsi la DN1 incepem drumul catre Comarnic, unde aveam parcate masinile. Ciclocomputerul meu o ia razna aratand: 12km/h, 35km/h, 0km/h si tot asa. Ulterior am depistat ca senzorul se deplasase si citea in rateuri. Ajungem cu bine la Comarnic, ne schimbam si ne indreptam catre Moeciu de Sus, unde urma sa dormim. Pe drum facem un popas de mancare in Sinaia. In Moeciu Oana de asteapta cu bulz si mancare de dovleac, ce ne face sa regretam ca am mancat in Sinaia. Se fac planuri pt ziua de duminica si pe la 12 se retrage lumea in corturi. Dimineata se mobilizeaza greu lumea, se face ora 10 pana se ia micul dejun. Florin este realist si modifica planul de Bucegi pt unul "clasic" de Piatra Craiului in care sa se duca toata lumea. Daca sambata am fost 6 oameni acum suntem 9.

Se pleaca in coloana pe Rucar-Bran. Dupa 200m incepe drumul de tara catre Pestera. Urcarea este frumoasa, drumul numai bun. Sus admiram peisajul si ne continuam drumul catre Table. Este traseul pe care va fi Maratonul Pietrei Craiului. De la un moment dat suntem nevoiti sa impingem din cauza pantei si a bolovanilor de pe drum. Se lasa ceata si reusim sa ne ratacim. Intr-un final gasim drumul si ne angajam intr-o coborare in viteza pt a urca apoi iar catre Sirnea. Incepe o portiune de coborare cu niste bolovani mari. Cei mai tehnici coboara ceillati insa merg langa bicicleta. Coborarea se continua pe iarba, printre curtile oamenilor. Ultimul are responsabilitatea sa inchida portile deschise de primii :) Urmeaza un ultim push-bike dupa care suntem din nou in Pestera sat. Catalin si Doru sugereaza coborarea pe apa, mai bine zis prin apa unde este si drumul. Toata lumea este de acord. Nimeni (in afara de baieti) nu stia defapt ce ne asteapta. A urmat o coborare pe o coama de deal. Poteca abia era vizibila, iarba a crescut, trecem printr-o padurice. Alta portiune de iarba in care reusesc sa ma dau peste cap. De data asta bicla nu a venit peste mine ca-n Semenic in primavara lui 2007 :)

Ajungem in sfarsit la APA, un paraias destul de lat care trebuia traversat de vreo cateva ori. La a 2-a traversare pun picoarele in apa si bocancii se umplu de apa. Asta este. Dupa traversari insa drumul se confunda cu albia paraului. Pedalam 30-40m prin apa destul de adanca. In albie pietrele erau acceptabile pt a putea merge in sa. Nimeni nu a scapat cu incaltarile uscate, doar Kity cu aportul lui Florin. La tabara de baza ne spalam biclele la furtun, mancam ceva si pornim catre Bucuresti. La Ploiesti incepe ploaia care nu se mai opreste. Cornel este dragut si ma duce in cartier evitand astfel un dus la miezul noptii.

Pana la urma a fost un we in care am scapat de ploaie, m-am udat mai mult dand bicicleta jos de pe masina in B decat tot we-ul pe munte.

Monday 8 September 2008

De antrenament ...

Data:06.09.08 - 07.09.08
Locatie: Muntii Bucegi
Participanti: Tori, Tudor, Rudy
Poze:http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/2008_09_07CreastaMorarului


-lungime 41 km
- diferenta de nivel pozitiva: +2150 m
- diferenta de nivel negativa: -2150 m
- timpi pentru primii clasati: 4h
- timp mediu pentru intreg traseul: 7h30 – 8h
- 3 puncte de sosire intermediare: Casa Folea-PC.3; Funduri-PC.7; Plaiul Foii-PC.13

- 1 punct de sosire final: Zarnesti Centru
- 2 limite de timp:

  • La Table (PC.5) – 3h30’ de la start,
  • Plaiul Foii (PC.13) – 6h30 de la start

  • 1 zona timp mort: intre PC.7-Funduri si PC.8-Valea Urzicii

Cam asa s-ar putea descrie Maratonul Pietrei Craiului. In 4 Octombrie 2008 se organizeaza a 3-a editie a acestui concurs. In 2007 am participat alaturi de Toti, Tudor, Adi Rendiu cu JP si am terminat concursul, un maraton, primul meu maraton. Anul acesta sper sa revin la startul concursului si sa particip din nou. De data asta JP si Adi probabil nu vor mai fii ca si participanti fiind plecati din tara.
Mai este aproape 1 luna pana la concurs. Caldura din Bucuresti nu ma ajuta in antrenamente doar cladirea de birouri in care lucrez ofera 13 etaje de scari pt antrenament. Se apropie weekendul, iar sunt fara planuri. As dori o tura de 2 zile cu bicla dar nu am transport. Pana la urma planuiesc o tura solitara, lucru ce nu am facut de multa vreme. Insa ... in ultimul moment un mesaj pe YM: "Salut. Ceva planuri pt we?". Era Tori. Se antrena pt maratonul pietrei craiului si era singur. In 5 minute era totul arajat. Aveam plan pt we. "Mers alert, nu alergat; prin Bucegi".
Sambata dimineata ne intalnim in Gara de Nord. Alegem metoda traditionala de calatorit. In tren conversam cu Irina si partenerii ei de tura despre Peru, Japonia, UK, etc. 9:30 Busteni, facem alimentarea, ne despartim de Irina si o cotim catre Gura Diham. Mica pauza de masa si incepe traseul. Tori nu se dezminte si impune un ritm alert. Incerc sa ma tin de el dar este greu. Nu am mai mers de multa vreme in asemenea ritm. Tori se mai opreste din cand in cand dar tine ritmul lui. Ma uit din cand in cand la altitudinea aratata de ceas: urcam bine.
Ajungem la cantonul Morarului unde alimentam cu apa. De aici pana la Vf. Omu nu mai gasim apa. In scurt timp intram in Valea Morarului, descoper o noua poteca de a ajunge la Timbal. Pe langa poteca zmeura coapta cat cuprinde. Nu putem rezista tentatiei si renuntam pt cateva minute la antrenament si ne bagam in zmeuris. Suntem cu urechile ciuruite la urs, acesta fiind locul unde m-am intalnit cu EL, dar aceasta este alta poveste.
Trecem de Timbal si incepem sa innotam in jnepeni pt a iesii in Creasta Balaurilui/Bucoiului Mic. Ajungem in creasta, trecem de "pasul" traseului si ne indreptam catre traseul turistic ce duce la Vf. Omu. Ora 15:00, Vf. Omu. La statia meteo curatenie generala. Radu cu barosul curata vechile birouri de la etaj. Aflam ca statie este plina, la fel si cabana asa ca ne ramane loc doar in refugiul salvamont.
Un turist obisnuit in acest moment s-ar opri, si-ar desface bagajele, si-ar pune cortul, s-ar odihni, ar face poze. Noi insa aztazi nu suntem turisti obisnuiti, asa ca ne indreptam catre valea Gaura. Aproape de Hornul Mare al Malaiestilor il recunosc pe Serban si tatal lui, iesiti la antrenament.
PS: amandoi au participat si terminat in 2006 Ultra Trail de Mont Blanc.
Ajungem in fundul vaii Gaura, unde descoperim un peisaj de vis. In apropierea unei stane alimentam cu apa si pornim catre Poiana Gutanului. Drumul ar tb sa coboare dar in schimb ne intampina urcari. Asta este, urcam, pana la urma tb sa ajungem la Omu. Dupa cateva urcusuri poteca se stabilizeaza si urmeaz curba de nivel. Pacat ca nu am avut aparat foto, peisajul era de vis; eram intr-o zona in care nu mai trecusem.
La un moment dat zarim Casa de Vanatoare, semn ca tb sa schimbam marcajul. Gasim stalpul indicator si noul traseu. Urcarea in saua Batrana: cca 500m urcare. Niste baieti ne incurajeaza: "Va prinde noaptea", "Urcusul este criminal". Noi le multumim si ne vedem de ale noastre. Intradevar urcusul era continuu, abrupt si provocator in acelasi timp. Primii 200m am mers continuu. Ne-am departat unul de altul dar nu ne pasa. Fiecare era in ritmul lui. Am depasit zona de grohotis, urma o panta de iarba de 200m diferenta de nivel. Poteca abia descifrabila. Urc in serpentine sa folosesc echilibrat picoarele. La un moment dat il zaresc pe Tori aproape de saua Batrana. Stiu ca suntem aproape, urc peste treptele de iarba. La un moment dat zaresc releul Costila, semn ca am ajuns in sa. Momente de satisfacie. Soarele incepea sa apuna cand pornim pe creasta Guranului catre Omu. Trecem de jnepeni si incepem marsul catre Omu.
200m, 100m, 50m si statia este dupa curba de nivel. Am reusit! >2500m urcare, cca 1000m coborare, 9h. Pacat ca nu am avut GPS pt a avea cifre mai exacte.
Statia ne astepta cu caldura si ciorba de miel. Hotaresc planul pt duminica: Coltii Morarului. Tori accepta sa ne insoteasc si sa ne fie ghid/cap de coarda, el parcurgand traseul si vara si iarna.

poze de pe creasta morarului: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/2008_09_07CreastaMorarului

Ziua de duminica s-a terminat cu o coborare de la Omu, cum se putea altfel :), prin Malaiesti si Tache Ionescu. A durat 3h.