Monday 22 February 2010

Prospectand in Bulgaria (Враца)

Data: 20.02.10-21.02.10
Locatie: Vratsa-Враца
Participanti: Mihai, Corina, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Toata saptamana riscul de avalansa nu a scazut sub 4. In we se anunta un nou front de precipitatii ce va lovi centrul tarii. Pentru sambata se anuntau temperaturi de primavara. Cu aceste conditii initiale incepeam cautarile pentru petrecerea sfarsitului de saptamana. Mihai avea in gand un catarat la Veliko. Ideea i-mi suradea. La tura se inscrie si Corina dar ea s-a saturat de Veliko si vrea alta zona. Dupa 30 minute avem si o alternativa: Vratsa.

Iesim vineri seara din Romania cu directia Veliko, Phoenix Hostel, Nick si Cathy fiind gazdele noastre. O ultima comanda la Pizza Tempo urmata de o Zagorka. Dimineata echiparea, setam GPS-ul catre Vratsa si in nici 2h suntem la destinatie. Nu stiam la ce sa ne asteptam de la aceasta zona. Cu cat ne apropiam mai mult cu atat ne dam seama ca suntem BINE. Cum facem stanga in Vratsa catre munte ni se dezvaluie peretii: nenumarate creste, turnulete, pereti mici si mari. Am nimerit intr-un paradis de catarare. Gasim repede zona de la care am listat descrieri si ne apucam de treaba intrand intr-un traseu de 4 lungimi. Catarare frumoasa pe o stanca curata si compacta. Iesind in creasta ni se dezvaluie peretele central, ca un Peretele Vaii Albe de calcar.

Pentru retragere descataram o via ferata si pana seara ne dam la escalada. Corina nu apuca sa se dea si ea din cauza unei ploi de "vara". Udati ne retragem la masina si incepem sa cautam cazare. Cu greu dupa 1h gasim cazare in Vratsa la un hotel (tripla 60 leva).

Duminica vremea conform prognozei s-a racit. Daca sambata erau 19 grade duminica erau doar 3. Vizitam pestera Ledenika, care la cei 4 leva merita toti banii. Este cea mai frumos amenajata pestera in care am fost. Dupa pestera continuam periclul la o alta minune carstica: Podul lui Dumnezeu.

Vratsa, o zona in care mai trebuie sa revenim.

Vratsa climbing:




Podul lui Dumnezeu (Bozhi Most):



Monday 15 February 2010

Prin secuime

Data: 13.02.10-14.02.10
Locatie: Baile Tusnad
Participanti: Mihai, Daniela, Corina, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

A mai trecut o saptamana in care temperaturile au inceput sa creasca si impreuna precipitatiile cazute au determinat cresterea avertizarii de avalansa la 4 din 5 pentru Bucegi si Fagaras. In aceste conditii simt nevoia sa stau linistit evitand iesirile in masivele cu risc. De aceeasi idee este si Mihai asa ca facem un scurt brainstorming. In 30min trecem prin jumatate de Romanie: de la Muntii Vrancei (Lepsa) la Voineasa (Latorita-Lotru) castigatorul avea sa fie Baile Tusnad. Decizia a fost ajutata de un track gasit pe net cu o tura de 35km pe care l-am planificat a-l parcurge in 2 zile.

Mihai aduna oamenii din B, intai pe mine , apoi Daniela si in final Corina. Dupa un drum de cca 2h prin ceata ajungem la Brasov si dupa inca o ora intram in Baile Tusnad. Era 12 fara cateva minute. Intr-un final ne cazam la pensiunea Sara si deschidem sticla de vin.

Dimineata ora 8 ne prinde in drum catre Sf Ana. E tura de inaugare pentru un gps Garmin C60csx, o mica bijuterie. Punem destinatia pe track si intr-un inceput de viscol pornim in mars. Drumul urmeaza mai multe marcaje intersectand din cand in cand soseaua. Temperatura de 0 grade face ca zapada sa fie foarte grea. Cate we-uri atatea tipuri de zapada.

Track-ul face o bucla de la lacul Sf Ana la Balvanyos cu un detour pe Vf Telea, cetata Balvanyos si pesterile puturoase. Din lipsa de timp am renuntat la persterile puturoase. Ultima parte a drumului a constat dintr-un mars de cca 10km pe drumul judetean, lucru ce ne-a testat psihicul. Ajunsi inapoi in Baile Tusnad ne cazam la pensiunea Kristof, celelalte pensiuni fiind pline.

Planul de duminica de a termina track-ul a fost respins de toata lumea si am cautat alternativa. Alternativa s-a dovedit a fi ski-ul pe partia din Baile Tusnad. Era sa fie prima mea iesire la ski. Aveam o fobie pentru acest sport, fobie generata de operatiile mai multor prieteni raniti la ski. Mihai si Corina mi-au aratat bazele, eu urmand sa exersez sub supravegherea lor. Au urmat nenumarate cazaturi, dureri la tibie, dureri la genunchi dar incet incet prindeam curaj si din cand in cand i-mi iesea un plug sau o intoarcere. Inca mai am mult de invatat dar este un inceput.

O ultima masa la Szekely Fogado si dupa 5h (multumim DN1) ajungem in Bucuresti si incepem o noua saptamana de munca.


 

  

  

  

  

  

  

 

Monday 8 February 2010

Whiteout reloaded

Data: 06.02.10-07.02.10
Locatie: Muntii Bucegi
Participanti: Corina, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

4:30AM, suna alarma de la telefon. Ma imbrac in Gore-tex, iau rucsacul si prind un taxi catre Gara de Nord sa prind primul rapid catre Busteni. In gara ne intalnim cu alti somnambuli cu ganduri de Bucegi. Trenul este plin asa ca ne instalam in vagonul restaurant. Primul tren are avanajul ca nu acumuleaza intarziri ca acceleratul de 7:30 si la 8:00 suntem deja pe drumul de Gura Diham. La jumatatea drumului intram in poteca de Plaiul Fanului ce ne scoate in Poiana Costilei. Planul zilei este creasta Malinului.

Dupa o pauza de mic dejul in stana din Poiana Costilei intram in padure catre saua de unde se coboara in V. Malinului. In padure avem surpriza de o zapada foarte proasta. 40-50cm de zapada pulver fara nici o baza, bocancul ajungand la stratul de frunze si crengi. Inaintam foarte lent, Corina punandu-si la un moment dat si coltarii sa aiba mai multa aderenta. Intr-un final ajungem in sa si incepem sa coboram in Malin. Evitam Hornul Pamantos si coboram printre copaci urmat de un pasaj delicat de stanca. Intr-un final ajungem in vale unde suntem intampinati de aceeasi zapada proasta. Innotam in ea pana ajungem la saritoarea descoperita. In unele locuri ma afundam pana la brau.

La saritoare reusesc sa agat cordelina pusa in piton si trec saritoarea printr-o combinatie de forta, rameala si tractiune de piolet. Corina nu reuseste sa aplice acelasi procedeu si apeleaza la asigurare de coarda. Dupa o alta ora de innot prin zapada reusim sa trecem de inca un prag din vale. Deja ne-am resemnat ca nu vom face traseul propus si nici pe platou nu vom ajunge in conditiile date. Se ivesc alternative: inca 2h de innot apoi cale intoarsa si duminica la sky sau holbat ochi la concursul de catarat ghiata din Busteni.

Continuam innotul, din cand in cant trecand langa conuri de avalansa unde zapada este mai buna. I-mi propun sa mergem pana la urmatorul bolovan, pana la urmatorul con, pana la intrarea in canion. Si tot asa din etapa in etapa inaintam pe vale si zapada devine din ce in ce mai buna si castigam altitudine. La iesirea din canion resimtim codul galben care loveste sudul romaniei. Vantul spulbera zapada de pe pereti creand o atmosfera de extrem. Punct de alimentare, hidratare si sfatuire. Inca aveam plan pt sky insa coborarea s-a mutat de pe Malin in Galbinele.

Incep urcusul pe Scorusi catre Strunga Galbinele. Am in fata 2 posibilitari: o limba de zapada sau un hornulet cu o cascada de zapada. Aleg hornuletul care se dovedeste a fi un mic pasaj de mixt. Daca te sincronizai puteai sa treci fara sa faci un dus de zapada, altfel luai jetul in plin. Eu m-am sincronizat insa Corina a ezitat mai mult prin pasaj cu urmarile de rigoare.

Se vede din ce in ce mai aproape iesirea din vale, vremea este senina, suntem feriti de vant, zapada este buna,  mai avem cca 2h de lumina. In aceste conditii luam decizia sa continuam pe vale, sa iesim pe platou si sa stam la ref salvamont. Trecem de brana mare, inca un mic pasaj de stanca (sa evit sa merg sub cornise) si ma vad in fata ultimei portiuni de zapada. Pasajul se dovedeste aproape vertical, cu zapada buna la picoare insa pentru piolet este prea moale. Intr-un final infig bine pioletul si ma salt peste pragul de zapada. Sunt pe platou si vantul bate turbat. Din cand in cand se iveste turnul de la releul Costila, macar avem un reper prin viscol.

Urcusul la releu a fost mai greu decat am estimat. Efortul depus i-si spune efectul si nici viscolul nu ne ajuta. La releu scot GPS-ul si pun directia Babele. Este un whiteout cu ninsoare si vant. Pe o astfel de vreme nu-i de glumit. Ochelarii de ski inca nu i-am luat si resimt din plin lipsa lor. Intr-un final ajungem pe poteca cunoscuta de sapt trecuta si in mai putin de 30min se iveste lumina de la cabana salvamont. Salutam acest moment printr-un strigat de bucurie.

La cabana ne asteptau Harciogu&company care au urcat pe Albisoare Crucii. Conditiile din cabana salvamont sunt net superioare celei de la Babele. Seara se termina cu Matrix, episodul 1.

Duminica viscolul s-a mai domolit si vizibilitatea a crescut la 2 stalpi, cca 100m. Renuntam la o retragere rapida pe valea alba si incepem marsul catre Piatra Arsa. Pe drum ni se alatura inca un grup asa ca suntem un sir de 14 oameni marsaluind in ceata. De data asta gasim marcajul corect. La Piatra Arsa decidem sa continuam catre Piciorul Pietrei Arse, Jepii Mari fiindu-ne prea familiar de sapt trecuta. Drumul spre Sinaia a fost mai riscant decat Jepii Mari dar am avut zile.

In rapidul de Brasov s-a reunit toata echipa, CFR-ul dand cele 70min de intarziere si stat in picoare. Creasta Malinului este pusa pe lista alaturi de alte ture.

Si acum niste filmulete si poze:
Canion Malin:

Iesire Canion Malin

Cascada Scorusi

Ninsoare Piciorul Pietrei Arse