Sunday 31 January 2010

Pe Albisoara Crucii

Data: 30.01.10-31.01.10
Locatie: Muntii Bucegi
Participanti: Mihai, Corina, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Rapa Mare din Peretele nordic al Morarului, Valea Coltilor urmat de Hornul Coamei, Albisoara Gemenele. Acestea erau alternativele pentru we. Castigator a fost Albisoara, colegi de tura aveau sa fie Mihai si Corina.

Drumul de apropiere arata diferit ca saptamana trecuta. Zapada pulver s-a tasat iar pamantul este acoperit de numai 10-15cm de zapada. Nu ai zice ca este sfarsit de ianuarie. Noi mergem insa catre o vale unde lucrurile vor sta altfel. Inainte de a ajunge "La Verdeata" inspectam primele albisoare si ne dam seama cat de aproape am trecut de iesirea din Albisoare Turnurilor in tura "prelungita" de pe Picatura. La Verdeata pauza de alimentare si echipare: ham, coltari, casca si scoatem pioletii.

Incepem urcusul pe firul Vaii Albe, la al doilea con de scurgere (de avalanse) facem stanga si intram pe firul albisoarei. Zapada este partial inghetata dar inaintam cu spor folosind coltarii. Un aspect interesant este scurgerea continua a unui siroi de zapada. Am mai intalnit fenomenul acum 1 an pe Rapa Zapezii. Cat timp curge continuu fara modificari de debit estimam ca suntem in siguranta si ne continuam ascensiunea pe vale. Panta albisoarei incepe sa creasca, profilul vaii se transforma in canion. Trecem cu succes cele 2 saritori care au ramas partial acoperite si vedem finalul vaii.

Scurta pauza si ne avantam in ultima portiune. Aici zapada este diferita, in multe locuri innotam efectiv in zapada. Tinem insa marginea vaii, inaintand langa stanca ca sa reducem riscul de a dizloca zapada. Inainte de a iesi in creasta vedem un alt fir de albisoare. Estimam ca este Albisoara Crucii si hotaram sa trecem pe acel fir. Aici avem surpriza de 2 pasaje delicate de stanca si o iesire peste o cornisa. In final suntem pe creasta unde ne ia in primire vantul si ceata. Dupa 100m suntem nevoiti sa scoatem GPS-ul si sa ne orientam cu el. In scurt timp prindem un marcaj pe stalpi si hotaram sa-l urmam, aruncand un ochi si pe GPS din cand in cand. Concluzionam ca marcajul va duce catre Omu si nu catre Babele, destinatia noastra asa ca deviem de la marcajul de pe stalp. Avem parte de senzatia de white-out, vizibilitate sub 20m, cu greu i-si da seama omul daca urca sau coboara. Traiasca GPS-ul. Intr-un final intram pe marcajul corect si ajungem la cab Babele.

Alegem Babele pt ca se poate manca ceva cald insa atmosfere este rece la fel ca si camera in care suntem cazati. Duminica alegem PiatraArsa-JepiiMari ca traseu de retragere de pe platou. Afara aceeasi vizibilitare f limitata. Scoatem GPS-ul si urmam linia cea mai scurta catre PiatraArsa. Ajunsi in fata padurii (300m de cabana) de jnepeni luam decizia sa urmam liziera si un scurt timp si putin innot in zapada ajungem la cabana. Coborarea pe Jepii Mari decurge fara probleme cu exceptia unor scurgeri de zapada umeda (la Busteni erau +4 grade).

A fost o tura f frumoasa, Albisoara mi-a placut mult si GPS-ul si-a aratat valoarea. O remarca as avea: se pare ca iar am gresit albisoara :). Am facut Albisoara Crucii si nu Albisoara Gemene. Cele 2 au aceeasi intrare iar Gemenele este firul din stanga. Firul Gemenelor se vede daca se urca conul de scurgere din partea superioara (amonte), altfel risti sa nu-l observi (cazul nostru). Sper sa revenim si sa facem si aceasta "restanta".


Panorama Valea Alba:


Sub cascada "Gemene":


Mihai in actiune:


 

  

  

  

  

  

  

 

Monday 25 January 2010

Regasirea iernii

Data: 23.01.10-24.01.10
Locatie: Muntii Bucegi
Participanti: Claudia, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Vineri dupa-amiaza. Toata lumea pleaca fie la sky fie la 2 zile cu plecare vineri seara. Eu nu puteam pleca vineri seara asa ca raman cu ideea ca iar voi avea sambata in Bucuresti iar duminica o tura inca incerta. Cu "ajutorul" celor de la CinemaCity se "elibereaza" programul meu de vineri seara dar prea tarziu pentru oamenii care plecau vineri seara. In extremis se iveste o posibila tura pe varful Omu cu Ioana si Claudia cu plecare cu masina. In final ramane doar Claudia si cu plecare cu CFR-ul.

Alegem sa plecam cu acceleratul de 7:30 care pe traseu acumuleaza acum deja nesurprinzatoarea ora de intarziere. La Busteni TITICar-ul nu merge asa ca marsaluim catre Gura Diham. Planul de bataie era sa urcam pe Valea Adanca la statia Omu si de acolo la Cabana Malaiesti. Vremea este racoroasa as zice. Prognoza arata temperturi sub -15 grade, pe platou -25 luand si factorul de vant.

Cum trecem apa ne dam seama ca va fi ceva de lucru. In ultima saptamana a nins cca 40cm de zapada pulver si nimeni in afara de lupi si vulpi nu a mai umblat pe poteca. Sparg poteca prin zapada usoara dar ritmul este prea lent. La cantonul Morar deja discutam despre alternative. Alegem sa ne indreptam catre Malaiesti prin Glajerie. Drumul catre Pichet seamana cu tura de innot in zapada de acum 2 ani.

Ora 3:30. Ajungem la Diham. Servim o masa calda si luam decizia sa stam la cabana nemaiurcand catre Malaiesti. In ciuda revelionului ghizilor reusim sa ne cazam. Mai sunt cateva ore pana incepe revelionul asa ca servesc o bere. In aceste conditii intra pe usa Dana Mirea si Mihai. Erau la sk de tura prin zona, cazandu-se si ei la cabana. Seara o petrecem in compania lor.

Noaptea a fost destul de lunga. Revelionul s-a prelungit pana dimineata cu cantece si dansuri. Facem refill la ceai, sesiune de poze din fata cabanei si pornim spre Morar, Timbal, Balaur (zona ce-mi place f mult din Bucegi).

Panorame din Diham:




Vrem sa urcam pe fata sudica a Balaurului si sa coboram pe fata Nordica urmand Valcelul Grohotisului. Este senin si ger, soare cu colti mari. Bocancul scartaie pe zapada inghetata, copaci ingreunati de zapada. Am asteptat 1 an pentru aceast senzatie.



Urcusul catre Balaur a reprezentat un adevarat innot in zapada. In unele locuri eram pana la brau in zapada. Am ales ruta cea mai safe dpdv al avalanselor. Ora 2 ne prinde pe creasta. Ne echipam cu coltari si ham pentru un eventual rapel la capatul vaii (vara cand am facut valea nu aveam ham si am facut rapel Dulfer). Dupa o traversare putin cam expusa din cauza zapezii ajungem in vale unde gasim un culoar de zapada inghetata, ceea ce si asteptam. Ne-am angajat sa coboram valea. A fost placut sa folosesc din nou coltarii in zapada inghetata.

Panorama de pe Balaur:


Capatul vaii a coincis cu o usoara balaureala, un rapel si innot in zapada ce pulver ce s-a scurs zilele trecute de pe vale. Un scurt moment de gasirea a potecii Tache si suntem deja in drum catre Pichet. Fata nordica mai are o surpriza placuta pentru noi. Copacii sunt tapetati cu zapada, necesitand foto session.

17:00, suntem in gara Busteni. Tragem un frig pana soseste trenul cu 30min intarziere urmate de alte 30 acumulate pe traseu dar atmosfera a fost indulcita de recitaluri de ghitara, muzicuta si acordeon.






 

 

 

 

 

 

 

 

 

Monday 18 January 2010

Hoinarind prin Iezer

Data: 17.01.10
Locatie: Muntii Iezer
Participanti: Baza, Dana, Razva, Mirela, Liviu, Gabriel, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

A mai trecut o saptamana. Vineri se fac planuri pt we-ul care se anunta cu zapada la munte. Sunt intr-o situatie mai speciala: am posibilitatea sa merg in Fagaras (Caltun) dar nu am cu cine sa fac echipa, toti partenerii mei de coarda sunt la sk: Corina, Mihai, Radu. Pe toti i-a atras skiul din Austria. Cu Silvia si Catalin nu faceam echipa pentru ca as fi fost al treilea om, lucru ce ne-ar fi penalizat la viteza pe traseu. Ei intentionau sa parcurga Custura Ciobanului, custura nu tocmai scurta. Ar mai fi fost posibilitarea sa fac ture de unul singur in zona Caltun dar nu ma incanta ideea. Factorul decizional a fost ora 4,15 AM de trezire pt o tura incerta asa ca am ales sa stau sambata in oras iar duminica sa ies la 1 zi la munte (oameni de 1 zi aveam).

Cand stau in oras in we cam cheltui banii. Asa a fost si de data asta. Nu m-a lasat sufletul sa las in magazin un piolet Grivel Top Wing, generatie mai veche, ultimul pe stoc si la pret redus. Adevarul este ca plecasem de acasa cu gandul sa cumpar piolet dar Grivel-ul mi s-a parut prea tehnic la prima vedere si am iesit din magazin. Dupa 15 minute ma vad din nou intrand in magazin si sperand ca nu s-a vandut. Examinez din nou pioletul, si iau decizia sa-l cumpar.

Spre seara  se lamuresc si detaliile pentru ziua de duminica. Va fi o iesire de trekking in Iezer. A fost o tura de testat echipament si de obisnuit cu bocanci de iarna. Iarna asta nu prea am iesit cu bocancii si era nevoie de o tura mai lunga. Echipamentul testat: noul piolet, suprapantaloni Quechoa. Pantalonii s-au comportat bine iar pioletul il voi putea folosi si in ture mai putin tehnice.

Am urcat la refugiul Iezer pe un frig patrunzator, minima masurata fiind in jur de -15grade. Planul era sa urcam pe vf Iezer dar ritmul de mers, poteca care nu avea urme facute, pauzele dese au facuta sa urcam doar pana la refugiu. Am urcat pe traseul "Prin Jepi" si am coborat pe la "stana Iezer". Ca si alternativa s-a vehiculat si Potareasa dar stiind lungimea traseului respectiv a fost eliminat ca si alternativa.

Ziua s-a terminat cu o cina la Campulung la Casa Cristina unde am depanat amintiri, povesti si discutii la un pahar de bere cu si fara alcool.









 




Friday 15 January 2010

Din nou la munca

Data: 09.01.10-10.01.10
Locatie: Veliko Turnovo
Participanti: Corina, Silvia, Catalin, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

A trecut prima saptamana din 2010. La job a fost destul de intens, avand de predat un proiect chiar in prima saptamana dupa 2 saptamani de vacanta. Am inceput sa ma duc din nou la panou si am avut neplacuta surpriza ca cele aproape 3 saptamani de pauza au avut ce efect scaderea performantei la catarat. Mi se umfla antebratul dupa 2 trasee, ma dadeam prea din forta, nu aveam grija unde pun picioarele. Cu alte cuvinte: mi-am iesit din forma si rutina. Acestea zise m-am apucat sa recuperez, mi-am impus un program de antenament si in scurt timp au lucrurile au inceput sa mearga (blogul il scriu pe 15 ianuarie).

Sa revenim la activitatile de we. Dupa o saptamana obositoare la servici aveam nevoie de evadare din oras. Din nou fara idei, iar vreme dubioasa, nici iarna nici primavara. Noroc ca la vecinii nostrii bulgari se anunta primavara cu maxime de 18 grade. Ideea apartile lui Silvia asa ca echipa de soc se aduna sambata dimineata la statia de metrou Eroii Revolutiei si fugim din tara. Mici incidente la taxa de pod din Giurgiu si suntem in Bulgaria. Vinieta, drum Veliko si suntem din nou pe drumul ce duce la manastirea Sf Treime. Anul acesta se fac 3 ani de cand revin in Veliko. Au fost ture mai mult sau ma putine de escalada si dezmaturi culinare.

Luam echipamentul si ne indreptam catre faleze. Alegem zona cu prizele sapate. Vantul bate destul de tare dar este destul de cald, 16 grade. Ma leg in coarda si ma apuc sa pun o mansa pe un traseu de incalzire. La mijlocul traseului i-mi dau seama ca nu este chiar de incalzire si ma simpt nevoit sa trec in alt traseu. Observ ca trebuie sa lucrez si la partea psihica. Desi sunt cu putin deasupra asigurarii picioarele incep sa tremure si mi-e frica de cadere. Trec peste acest moment si ajung in top. Se leaga si Corina si incepe traseul. Din pacate degetul degerat in Retezat nu s-a refacut inca si nu poate incarca bine piciorul drept. Renunta inainte de a ajunge in top.

Pauza de mancare. Cu forte noi studiez intrarea unui alt traseu. Prima azigurare este la cca 3m si este usor surplombant. Cu planul facut ma leg si incep traseul. Ajung ok la prima asigurare, asigur si continuu in sus. Din pacate lipsa andurantei ma face sa ma las in coarda la mijlocul traseului. Dupa o scurta pauza reiau traseul si ajung in top. In ciuda prizelor sapate imi place traseul. Mai incercam 2 trasee dupa care suntem nevoiti sa intrerupem activitatea. Corina din cauza piciorului, eu din cauza degetelor care nu mai aveai piele pt catarat. Silvia si Catalin este de acord si mergem in oras sa mancam.

Pizza Tempo. Chicken Fillet, Drunk Chicken, Somon, Vin Melnik. Cam asta a fost pe meniu. Fiindca seara era inca tanara ne-am mai invartit prin oras si am servit si o Zagorka. Pe la 11 ne-am instalat corturile langa manastire si am avut cel mai bun somn din 2010. Nici nu-mi dadeam seama de cata oboseala am acumulat intr-o saptamana.

Duminica dimineata. Vremea este mai inchisa ca sambata, temperatura doar 10 grade. Renuntam la catarat in favoarea unei ture de trekking/plimbare. Planul era sa incojuram faleza. Pe drum ne dam seama ca suntem intr-un teren de vanatoare. Din 500 in 500m era un vanator ascuns prin padure. Scapam fara sa fim impuscati si reusim sa gasim drumul corect. Ar fi fost intesant sa ne ratacim intr-o tara straina. Reintorsi la faleza ne intalnim cu alt grup de romani care se catara la capatul falezei. Era pusa si o mansa pe un traseu dorit de mine si sper sa-mi iasa la primavara.

Mai avem in plan vizitare cetatii si masa la restaurant. Cetatea se amana din cauza amenintarii de ploaie. Decizie corecta fiindca la intrarea in Restaurantul Trapezitza cineva acolo sus a dat drumul la apa si a uitat sa-l opreasca vreo 5h. Savuram 2 pizza large, o "salatica" si incheiem cu Zagorka un we nesperat la Veliko.

 

 

 

 




 

 

 

La cumpana dintre ani

Data: 30.12.09-01.01.10
Locatie: Cerna-Sat, Godeanu
Participanti: Luminita, Calin, Adi, Diana, Simina, Istvan, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Dupa multe discutii, planuri, hotarari si nehotarari revelionul '10 avea sa se intample in Cerna Sat, la poalele muntilor Godeanu. Acasa am avut parte de aproape 2 saptamani de vacanta, vacanta prea statica daca comparam cu activitatile mele de pe parcursul anului 2009. Statica insa plina de prajituri, carnati, mancaruri de la mama ......

Vine si 30 decembrie cand e timpul sa se adune "oitele" pentru intalnirea anuala. Anul acesta este in cerc mai restrans de doar 7 oameni. Se pleaca cu 2 masini, unul din Baia Mare si unul din Zalau. "Mariuta" pleaca mai tarziu dar recupereaza terenul si se sincronizeaza cu oita Lumi in gara de la Baile Herculane. Inghetam putin in statiunea fantoma pana soseste si grupul de Baia Mare. In echipa completa ne indreptam catre Cerna-sat. Ultima parte a drumului este un semiforestier de 18km, drum pe care Mariuta trece iar in fata, avand roti si garda la sol mai potrivita. Camerele noastre nu erau ca pe site dar pana la urma avem (se face rost) paturi, cearsafuri, calorifere electrice si piesa de rezistente: cheia de la casuta "sefului".

Incepe un dezmat culinar stropit cu vinul adus de acasa. Se face un "draft" de plan pentru ziua de 31: urcare in creasta Godeanu, pentru cei mai in forma si urcare la baraj, pentru cei cu genunchii in pioneze. Dimineata ploua, dupa cum a ploat toata noaptea. Ii ciudata iarna la noi in ultima vreme. Chiar in aceste conditii ne tinem de plan si urcam in creasta Godeanu. Avem parte de reprize de ploaie, de reprize de soare, de curcubee si de vant in creasta. Daca se uita cineva la poze zice ca am avut numai senin.

Seara ne pregatim de revelion. Deschidem alte sticle de vin, de data asta mai de soi. Facem o vizita la grupul timisorenilor iar la 12 fara 10 scoatem sampania. Ploaia s-a oprit si printre nori se vede si luna plina. 5, 4, 3, 2, 1 LA MULTI ANI 2010. sampanie, urari de bine, etc ....

Calin are un cadou mai deosebit si cu putin ajutor si multe plasture dorintele noastre se ridica. Pe la 1:30 ma retrag in sacul de dormit.

1 ianuarie 2010. Sunt matinal ca de obicei. Afara ploua din nou. Se trezeste si Istvan cu Simina. Dupa ce mancam ceva ne suim in Mariuta si urcam la baraj. Masinuta i-si dovedeste calitatile de off-roader adevarat. La baraj peisaj bacovian. Reintors in sat se ia o decizie rapida: intoarcere la Timisoara. Parasim muntele dar ploaia, umezeala, lipsa zapezii, vremea prea calda nu prea ne place. Seara suntem toti in casa Siminei, toti 7. Surprinzator 4 oameni prefera sa doarma in saci si pe izoprene.

Pe 2 ianuarie ne plimbam prin Timisoara. Este a 3-a oara cand sunt in acest oras. Este frumos in oras, multi oameni iesiti la plimbare, lumea nu se grabeste, lumea nu este nervoasa, total diferit fata de capitala. Ne intalnim si cu Simo, alta oita ce a lipsit de la "numaratoare". Prindem trenul de Bucuresti in ultimul moment dar macar drumul a fost fara incidente (la dus Bucuresti-Zalau am stat 2h in Gara de Nord sa plece trenul). 

Cam asa a inceput anul.