Locatie: Veliko Turnovo
Participanti: Corina, Silvia, Catalin, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/
A trecut prima saptamana din 2010. La job a fost destul de intens, avand de predat un proiect chiar in prima saptamana dupa 2 saptamani de vacanta. Am inceput sa ma duc din nou la panou si am avut neplacuta surpriza ca cele aproape 3 saptamani de pauza au avut ce efect scaderea performantei la catarat. Mi se umfla antebratul dupa 2 trasee, ma dadeam prea din forta, nu aveam grija unde pun picioarele. Cu alte cuvinte: mi-am iesit din forma si rutina. Acestea zise m-am apucat sa recuperez, mi-am impus un program de antenament si in scurt timp au lucrurile au inceput sa mearga (blogul il scriu pe 15 ianuarie).
Sa revenim la activitatile de we. Dupa o saptamana obositoare la servici aveam nevoie de evadare din oras. Din nou fara idei, iar vreme dubioasa, nici iarna nici primavara. Noroc ca la vecinii nostrii bulgari se anunta primavara cu maxime de 18 grade. Ideea apartile lui Silvia asa ca echipa de soc se aduna sambata dimineata la statia de metrou Eroii Revolutiei si fugim din tara. Mici incidente la taxa de pod din Giurgiu si suntem in Bulgaria. Vinieta, drum Veliko si suntem din nou pe drumul ce duce la manastirea Sf Treime. Anul acesta se fac 3 ani de cand revin in Veliko. Au fost ture mai mult sau ma putine de escalada si dezmaturi culinare.
Luam echipamentul si ne indreptam catre faleze. Alegem zona cu prizele sapate. Vantul bate destul de tare dar este destul de cald, 16 grade. Ma leg in coarda si ma apuc sa pun o mansa pe un traseu de incalzire. La mijlocul traseului i-mi dau seama ca nu este chiar de incalzire si ma simpt nevoit sa trec in alt traseu. Observ ca trebuie sa lucrez si la partea psihica. Desi sunt cu putin deasupra asigurarii picioarele incep sa tremure si mi-e frica de cadere. Trec peste acest moment si ajung in top. Se leaga si Corina si incepe traseul. Din pacate degetul degerat in Retezat nu s-a refacut inca si nu poate incarca bine piciorul drept. Renunta inainte de a ajunge in top.
Pauza de mancare. Cu forte noi studiez intrarea unui alt traseu. Prima azigurare este la cca 3m si este usor surplombant. Cu planul facut ma leg si incep traseul. Ajung ok la prima asigurare, asigur si continuu in sus. Din pacate lipsa andurantei ma face sa ma las in coarda la mijlocul traseului. Dupa o scurta pauza reiau traseul si ajung in top. In ciuda prizelor sapate imi place traseul. Mai incercam 2 trasee dupa care suntem nevoiti sa intrerupem activitatea. Corina din cauza piciorului, eu din cauza degetelor care nu mai aveai piele pt catarat. Silvia si Catalin este de acord si mergem in oras sa mancam.
Pizza Tempo. Chicken Fillet, Drunk Chicken, Somon, Vin Melnik. Cam asta a fost pe meniu. Fiindca seara era inca tanara ne-am mai invartit prin oras si am servit si o Zagorka. Pe la 11 ne-am instalat corturile langa manastire si am avut cel mai bun somn din 2010. Nici nu-mi dadeam seama de cata oboseala am acumulat intr-o saptamana.
Duminica dimineata. Vremea este mai inchisa ca sambata, temperatura doar 10 grade. Renuntam la catarat in favoarea unei ture de trekking/plimbare. Planul era sa incojuram faleza. Pe drum ne dam seama ca suntem intr-un teren de vanatoare. Din 500 in 500m era un vanator ascuns prin padure. Scapam fara sa fim impuscati si reusim sa gasim drumul corect. Ar fi fost intesant sa ne ratacim intr-o tara straina. Reintorsi la faleza ne intalnim cu alt grup de romani care se catara la capatul falezei. Era pusa si o mansa pe un traseu dorit de mine si sper sa-mi iasa la primavara.
Mai avem in plan vizitare cetatii si masa la restaurant. Cetatea se amana din cauza amenintarii de ploaie. Decizie corecta fiindca la intrarea in Restaurantul Trapezitza cineva acolo sus a dat drumul la apa si a uitat sa-l opreasca vreo 5h. Savuram 2 pizza large, o "salatica" si incheiem cu Zagorka un we nesperat la Veliko.
