Fugind de codul galben

Data: 11.07.09
Locatie: Penteleu-Podu Calului
Participanti: Teo, Claudia, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Iar pe bicla de data asta in Buzau, locul primei mele ture de 100. Planuiesc in drum o tura mai pe plat dar gresim drumul si ne vedem urcand 600m diferenta de nivel. Dupa o perioada de balaureala urmeaza coborarea pe cel mai namolos forestier ever. Duminica a dat codul galben prin tara si a luat podul de la Porumbacu :( lucru ce avea sa incurce putin planurile de Fagaras.

MTB Medias 2009, Transfagarasan

Data:21.06.09-22.06.09
Locatie: Bucegi
Participanti: Corina, Cristi Ghilt&family, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

We ciclist in Transilvania. Ne inscriem la Maratomul MTB de la Medias, tura lunga. A fost un maraton pe o caldura infernala, consumat 7l de fluide, terminat concursul in 7h20. Duminica ca si relaxare am urcat la Balea pe Transfagarasan, cu bicicletele normal :). Un traseu frumos cu asfalt bun (partea nordica) dar pretabil pt cursiere decat pentru MTB.


http://www.nordtravel.ro/mmm/Galerie.aspx

MTB Ciuc 2009

Data:06.06.09
Locatie: Ciuc
Participanti: Adrian, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Primul concurs de MTB la care particip. Merg din curiozitate dar ma intorc multumit de cum m-am prezentat. Poate puteam trage mai tare, poate ma puteam inscrie la tura lunga dar eu am fost multumit asa cum a iesit.

Wet Wet Wet

Data:30.05.09-31.05.09
Locatie: Iezer
Participanti: Corina, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Cum motoarele au inceput sa mearga din nou decidem sa ridicam stacheta. Planuim o urcare cu bicla pana pe vf Iezer. Planuri mari insa iarna care a reaparut ne pune sa-l schimbam.

Motoul turei: wet, wet, wet, ....

Back in business

Data:24.05.09
Locatie: Siriu
Participanti: colegi FSR, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Dupa 2 saptamani de pauza aproape 100% de la activitati sportive, timp in care rana s-a inchis si evolua bine urmeaza un we de test pt bicla. Am ales un traseu usurel si am scos oameni din Freescale la pedalat. Coborarea de pe varf a fost superba, poate cea mai frumoasa coborare ce am facut cu bicicleta.

Cum sa nu platest taxa de pod

Data: 07.02.09
Locatie: Basarbovo - Bulgaria
Participanti: Silvia, Rudi si armata de cataratori romani
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/
Blog Silvia: http://silvique.blogspot.com/

Avand masina disponibila doar in tara am ales varianta ciclista de a trece in tara vecina. Dupa 25km din vama ajungem la faleza unde ne cataram toata ziua. Seara acelasi drum de intoarcere nu inainte de a face din nou pana de la bicicleta Silviei.

100+ in Muntii Vrancei

Data:11.10.08-12.10.08
Locatie: Muntii Vrancei
Participanti: Lucian, FlorinM, Doru, DanaM, Silvia, Rudy, Cornel, FlorinI, DanaG, Smaranda, si inca 2 :)
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/

Este deja joi si tb sa ne gandim la we. Este o toamna ploioasa fapt ce ne limiteaza optiunile. Cativa prieteni de a lui Corina planificau o tura cu biclele prin Muntii Vrancei. Ma gandeam la ar fi tocmai potrivit pentru o zi de toamna cu vreme incerta. Mi-am adus aminte de tura reusita prin Muntii Baiului. In ultimul moment aflu ca Corina se duce la catarat asa ca ramane sa vorbesc eu cu Florin sa vad daca am loc. Mai mult s-a "lipit" si Silvia de mine, la prima ei tura cu bicicleta la munte. Vineri il sun pe Florin si surpriza: sunt locuri pentru amandoi cu bicle cu tot. Uraaaaaaaaaa!
Intalnirea la 19:30 la Piata Presei Libere. Gasca mare: 4 masini, 12 oameni, un bebe. Florin ne indica drumul: Buc-BV-Sf Gheorghe-OdorheiulSecuiesc-Mtii Vrancei(Lepsa). Silvia nu este de fata cand a zis traseul altfel ar fi iesit in alt fel. Silvia este din Focsani, la 50km de Vrancea.
DN1 este surpinzator de liber, drumurile din jud BV la fel. Facem o ultima regrupare la un MOL unde toata lumea vorbea ungureste :). Silvia ne comunica sa ne pregatim pentru surprize, drumul dintre BV si Vrancea nu este cel mai bun. Avea sa aiba dreptate, cum iesim din jud brasov asfaltul dispare si incepe un drum de pamant. Apar indicatoare de Lepsa-30km :( ...
Ora 04.00 ajungem la Lepsa, si gasim pensiunea unde aveam cateva locuri rezervate. Proprietarul ne ia la misto, bucurestenii stiu doar DN1. Se pare ca au mai fost si altii in situatia noastra. Punem corturile si ne retragem.
Ora 10:00, trezirea ca am venit la miscare in ciuda aventurii nocturne. Lumea se mobilizeaza, da jos bicicletele, se unge lantul, se inparte gasca in 2 grupe: tura lunga si tura scurta.
Silvia si eu ne inscriem in tura lunga. Mancam ceva si hai sus pe sa. Primii km sunt pe asfalt unde Silvia are mici probleme la schimbatul foilor dar i-si vine repede in mana. La un moment dat intram pe un drum forestier si dupa 500m incepe noroiul de care aveam sa scapam dupa ore bune. La primele treceri prin noroi lumea incerca sa ramana curata, era speranta ca dupa 200m se termina. Nu avea sa fie insa asa, ba mai rau te mai si opreai in mijlocul unei balti si puneai piciorul in noroi. Unul cata unul cadeam in capcana, o gheata dupa alta se umplea de noroi.
Ajungem la o exploatare forestiera unde oamenii ne indruma ca de obicei sa ne intoarcem, ca ne prinde noaptea, dar noi ne continuam drumul. De la un moment dat din cauza noroiului si a pantei incepem portiunea de push-bike. Dupa 500m dispare drumul forestier de TAF si ne vedem cu biclele pe spate pentru a iesi in creasta. Silvia rezista dar nu prea savureaza aceasta distractie. Din povestirile mele probabil ca si-a facut o alta imagine. Dar aceasta nu este o tura obisnuita, ii tot ziceam.
Ajunsi in creasta ne vedem pusi sa gasim marcajul. Dupa 30min de balaureala Florin ne scoate in marcaj si ne puteam gandi la drumul catre pensiune. Ne uitam pe harta si avem 2 optiuni dupa ce coboram: o poteca marcata sau 50km pe asfalt. Lumea decide in unanimitate asfaltul.
Incepe coborarea. Silvia ramane in urma, nefiind obisnuita cu coborarile mai in viteza. O astept din cand in cand. Deja s-a intunecat, noi suntem inca pe forestierul innoroiat. Crusta de noroi incepe sa se usuce pe noi. Parca suntem niste bivoli intr-o zi calda de vara. Doru i-a o tranta chiar in fata mea, prima roata blocandu-se la un podet cu grinzile || cu axul drumului. Intr-un final ajungem pe asfalt. Silvia ne povesteste ca a cazut de nenumarate ori dar este OK.
Incepem portiunea de asfalt. Km trec unul dupa altul. Intr-o comuna tragem la o alimentara sa mancam ceva. Ofer Silviei un energizant lichid ramas de la Maratonul PC. Plecam si ne continuam drumul. Observam ca Silvia nu mai vine. Frontala ei nu apare. Florin si Doru se intorc. Dupa catva timp apar 3 frontale. Silvia a avut parte de o pana. Cate aventuri pt o tura :)
Ajungem intr-o localitate de unde incepe un urcus de 7km. Aici mi s-a terminat gazul, am avut parte de o cadere de forma. Raman in urma si merg in ritmul meu. Stiu ca nu mai este mult dar nu mai am resurse sa ma tin de ceilalti. A trecut deja de 01:00 cand ajung la varful pantei unde este toata lumea. Ultimii 7km catre Lepsa sunt in usoara coborare si pe la 02:00 ajungem si la pensiune. Ciclocomputerul arata 99km. What a day!!
Unii apuca sa faca dus cu apa calda altii se multumesc cu apa calduta sau rece. Intr-un final ne retragem in cortul lui Florin.
Dimineata spalare de biciclete. Unii mai meticulosi decat altii asa ca la final avem bicle curate. Decidem sa vizitam niste chei pe jos. Ajunsi acolo regretam ca suntem pe jos, cheile fiind destul de lungi (10km) si se preteaza si pt biciclete. Un ultim popas la un restaurant si ne indreptam catre B, de data asta prin Focsani.

La tura cu Ozon

Data: 13.09.08 - 14.09.08
Participanti: Florin, Dana M, Catalin, Corina, Cornel, Dana G, Oana, Doru, eu
Locatie: Muntii Baiului, Muntii Piatra Craiului
Poze: BikePeRucarBran

Ce face omul cand prognoza meteo nu este chiar de vreme buna. Unii stau acasa, altii pleaca la vecini (Bulgaria), altii adapteaza turele. In aceasta ultima categorie ma incadrez si eu. Asa am reusit performanta sa fac in 2007 Seaca dintre Clai pe ploaie si in sandale cu JP, Florin si fetele. Acum vreau insa o tura cu bicicleta, cu care nu am mai fost de luni de zile.
Vineri. Discutii pe YM, pana la urma aflu ca este un grup mai mare care are in plan un we pe bicla. Sunt oamenii de la Ozon, medaliatii de bronz de la CA2008. Sunt oameni de bicla cu multe ture interesante la activ. Se anunta un we interactiv ...

Sambata intalnire la Piata Presei Libere, ne imbarcam in bolidul lui Cornel cu bicle cu tot. Cornel este la prima lui iesire la munte dar este cu moralul ridicat in ciuda unei pene la roata din fata :)
Spre Ploiesti incepe ploaia. Noi ne uitam somnorosi din masina. Perspectiva unei ture 100% pe ploaie incepe sa se arate. Comarnic, ploaia s-a oprit. Dam jos biclele, mancam ceva si ne suim pe bicle. Traseul incepe cu urcare de 3km catre Secaria. Anul trecut am si impins pe dealul respectiv insa acum totul merge bine, stand in sa tot timpul. In varf de deal regrupam si ne pregatim pt coborare. Ating 45km/h viteza maxima.

In Secaria ne orientam catre Muntii Baiului. Dupa 1km incepe drumul forestier si implicit noroiul. Dupa cateva serpentine panta devine prea mare si incepem sa inpingem bicicletele. Florin este singurul care se mai urca din cand in cand dar noroiul este prea mare. Facem reprize de curatat rotile de noroi pt a putea roti rotile. Castigam altitudine. Drumul devine mai curat, noroiul se transforma in pamant ce ne permite sa ne urcam in sa. Ajungem in creasta Baiului unde ne intampina vantul. Facem eforturi pentru a merge in linie dreapta. Urmeaza urcusuri si coborasuri pe creasta. Ne invaluie ceata. Trecem de varful Baiul Mare, si ne apropiem de Azuga. Ne dam seama ca nu vom reusi sa facem ce ne-am propus (Baiului si Neamtului) si hotaram sa coboram in Azuga. Dupa un scurt moment de ratacire incepem coborarea prin padure. Noroiul si frunzele de pe poteca fac ca coborarea sa fie cu emotii. Nu si pentru Ozon care gonesc fara ezitare catre Azuga.

Ajunsi la DN1 incepem drumul catre Comarnic, unde aveam parcate masinile. Ciclocomputerul meu o ia razna aratand: 12km/h, 35km/h, 0km/h si tot asa. Ulterior am depistat ca senzorul se deplasase si citea in rateuri. Ajungem cu bine la Comarnic, ne schimbam si ne indreptam catre Moeciu de Sus, unde urma sa dormim. Pe drum facem un popas de mancare in Sinaia. In Moeciu Oana de asteapta cu bulz si mancare de dovleac, ce ne face sa regretam ca am mancat in Sinaia. Se fac planuri pt ziua de duminica si pe la 12 se retrage lumea in corturi. Dimineata se mobilizeaza greu lumea, se face ora 10 pana se ia micul dejun. Florin este realist si modifica planul de Bucegi pt unul "clasic" de Piatra Craiului in care sa se duca toata lumea. Daca sambata am fost 6 oameni acum suntem 9.

Se pleaca in coloana pe Rucar-Bran. Dupa 200m incepe drumul de tara catre Pestera. Urcarea este frumoasa, drumul numai bun. Sus admiram peisajul si ne continuam drumul catre Table. Este traseul pe care va fi Maratonul Pietrei Craiului. De la un moment dat suntem nevoiti sa impingem din cauza pantei si a bolovanilor de pe drum. Se lasa ceata si reusim sa ne ratacim. Intr-un final gasim drumul si ne angajam intr-o coborare in viteza pt a urca apoi iar catre Sirnea. Incepe o portiune de coborare cu niste bolovani mari. Cei mai tehnici coboara ceillati insa merg langa bicicleta. Coborarea se continua pe iarba, printre curtile oamenilor. Ultimul are responsabilitatea sa inchida portile deschise de primii :) Urmeaza un ultim push-bike dupa care suntem din nou in Pestera sat. Catalin si Doru sugereaza coborarea pe apa, mai bine zis prin apa unde este si drumul. Toata lumea este de acord. Nimeni (in afara de baieti) nu stia defapt ce ne asteapta. A urmat o coborare pe o coama de deal. Poteca abia era vizibila, iarba a crescut, trecem printr-o padurice. Alta portiune de iarba in care reusesc sa ma dau peste cap. De data asta bicla nu a venit peste mine ca-n Semenic in primavara lui 2007 :)

Ajungem in sfarsit la APA, un paraias destul de lat care trebuia traversat de vreo cateva ori. La a 2-a traversare pun picoarele in apa si bocancii se umplu de apa. Asta este. Dupa traversari insa drumul se confunda cu albia paraului. Pedalam 30-40m prin apa destul de adanca. In albie pietrele erau acceptabile pt a putea merge in sa. Nimeni nu a scapat cu incaltarile uscate, doar Kity cu aportul lui Florin. La tabara de baza ne spalam biclele la furtun, mancam ceva si pornim catre Bucuresti. La Ploiesti incepe ploaia care nu se mai opreste. Cornel este dragut si ma duce in cartier evitand astfel un dus la miezul noptii.

Pana la urma a fost un we in care am scapat de ploaie, m-am udat mai mult dand bicicleta jos de pe masina in B decat tot we-ul pe munte.