100+ in Muntii Vrancei

Data:11.10.08-12.10.08
Locatie: Muntii Vrancei
Participanti: Lucian, FlorinM, Doru, DanaM, Silvia, Rudy, Cornel, FlorinI, DanaG, Smaranda, si inca 2 :)
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/

Este deja joi si tb sa ne gandim la we. Este o toamna ploioasa fapt ce ne limiteaza optiunile. Cativa prieteni de a lui Corina planificau o tura cu biclele prin Muntii Vrancei. Ma gandeam la ar fi tocmai potrivit pentru o zi de toamna cu vreme incerta. Mi-am adus aminte de tura reusita prin Muntii Baiului. In ultimul moment aflu ca Corina se duce la catarat asa ca ramane sa vorbesc eu cu Florin sa vad daca am loc. Mai mult s-a "lipit" si Silvia de mine, la prima ei tura cu bicicleta la munte. Vineri il sun pe Florin si surpriza: sunt locuri pentru amandoi cu bicle cu tot. Uraaaaaaaaaa!
Intalnirea la 19:30 la Piata Presei Libere. Gasca mare: 4 masini, 12 oameni, un bebe. Florin ne indica drumul: Buc-BV-Sf Gheorghe-OdorheiulSecuiesc-Mtii Vrancei(Lepsa). Silvia nu este de fata cand a zis traseul altfel ar fi iesit in alt fel. Silvia este din Focsani, la 50km de Vrancea.
DN1 este surpinzator de liber, drumurile din jud BV la fel. Facem o ultima regrupare la un MOL unde toata lumea vorbea ungureste :). Silvia ne comunica sa ne pregatim pentru surprize, drumul dintre BV si Vrancea nu este cel mai bun. Avea sa aiba dreptate, cum iesim din jud brasov asfaltul dispare si incepe un drum de pamant. Apar indicatoare de Lepsa-30km :( ...
Ora 04.00 ajungem la Lepsa, si gasim pensiunea unde aveam cateva locuri rezervate. Proprietarul ne ia la misto, bucurestenii stiu doar DN1. Se pare ca au mai fost si altii in situatia noastra. Punem corturile si ne retragem.
Ora 10:00, trezirea ca am venit la miscare in ciuda aventurii nocturne. Lumea se mobilizeaza, da jos bicicletele, se unge lantul, se inparte gasca in 2 grupe: tura lunga si tura scurta.
Silvia si eu ne inscriem in tura lunga. Mancam ceva si hai sus pe sa. Primii km sunt pe asfalt unde Silvia are mici probleme la schimbatul foilor dar i-si vine repede in mana. La un moment dat intram pe un drum forestier si dupa 500m incepe noroiul de care aveam sa scapam dupa ore bune. La primele treceri prin noroi lumea incerca sa ramana curata, era speranta ca dupa 200m se termina. Nu avea sa fie insa asa, ba mai rau te mai si opreai in mijlocul unei balti si puneai piciorul in noroi. Unul cata unul cadeam in capcana, o gheata dupa alta se umplea de noroi.
Ajungem la o exploatare forestiera unde oamenii ne indruma ca de obicei sa ne intoarcem, ca ne prinde noaptea, dar noi ne continuam drumul. De la un moment dat din cauza noroiului si a pantei incepem portiunea de push-bike. Dupa 500m dispare drumul forestier de TAF si ne vedem cu biclele pe spate pentru a iesi in creasta. Silvia rezista dar nu prea savureaza aceasta distractie. Din povestirile mele probabil ca si-a facut o alta imagine. Dar aceasta nu este o tura obisnuita, ii tot ziceam.
Ajunsi in creasta ne vedem pusi sa gasim marcajul. Dupa 30min de balaureala Florin ne scoate in marcaj si ne puteam gandi la drumul catre pensiune. Ne uitam pe harta si avem 2 optiuni dupa ce coboram: o poteca marcata sau 50km pe asfalt. Lumea decide in unanimitate asfaltul.
Incepe coborarea. Silvia ramane in urma, nefiind obisnuita cu coborarile mai in viteza. O astept din cand in cand. Deja s-a intunecat, noi suntem inca pe forestierul innoroiat. Crusta de noroi incepe sa se usuce pe noi. Parca suntem niste bivoli intr-o zi calda de vara. Doru i-a o tranta chiar in fata mea, prima roata blocandu-se la un podet cu grinzile || cu axul drumului. Intr-un final ajungem pe asfalt. Silvia ne povesteste ca a cazut de nenumarate ori dar este OK.
Incepem portiunea de asfalt. Km trec unul dupa altul. Intr-o comuna tragem la o alimentara sa mancam ceva. Ofer Silviei un energizant lichid ramas de la Maratonul PC. Plecam si ne continuam drumul. Observam ca Silvia nu mai vine. Frontala ei nu apare. Florin si Doru se intorc. Dupa catva timp apar 3 frontale. Silvia a avut parte de o pana. Cate aventuri pt o tura :)
Ajungem intr-o localitate de unde incepe un urcus de 7km. Aici mi s-a terminat gazul, am avut parte de o cadere de forma. Raman in urma si merg in ritmul meu. Stiu ca nu mai este mult dar nu mai am resurse sa ma tin de ceilalti. A trecut deja de 01:00 cand ajung la varful pantei unde este toata lumea. Ultimii 7km catre Lepsa sunt in usoara coborare si pe la 02:00 ajungem si la pensiune. Ciclocomputerul arata 99km. What a day!!
Unii apuca sa faca dus cu apa calda altii se multumesc cu apa calduta sau rece. Intr-un final ne retragem in cortul lui Florin.
Dimineata spalare de biciclete. Unii mai meticulosi decat altii asa ca la final avem bicle curate. Decidem sa vizitam niste chei pe jos. Ajunsi acolo regretam ca suntem pe jos, cheile fiind destul de lungi (10km) si se preteaza si pt biciclete. Un ultim popas la un restaurant si ne indreptam catre B, de data asta prin Focsani.