La tura cu Ozon

Data: 13.09.08 - 14.09.08
Participanti: Florin, Dana M, Catalin, Corina, Cornel, Dana G, Oana, Doru, eu
Locatie: Muntii Baiului, Muntii Piatra Craiului
Poze: BikePeRucarBran

Ce face omul cand prognoza meteo nu este chiar de vreme buna. Unii stau acasa, altii pleaca la vecini (Bulgaria), altii adapteaza turele. In aceasta ultima categorie ma incadrez si eu. Asa am reusit performanta sa fac in 2007 Seaca dintre Clai pe ploaie si in sandale cu JP, Florin si fetele. Acum vreau insa o tura cu bicicleta, cu care nu am mai fost de luni de zile.
Vineri. Discutii pe YM, pana la urma aflu ca este un grup mai mare care are in plan un we pe bicla. Sunt oamenii de la Ozon, medaliatii de bronz de la CA2008. Sunt oameni de bicla cu multe ture interesante la activ. Se anunta un we interactiv ...

Sambata intalnire la Piata Presei Libere, ne imbarcam in bolidul lui Cornel cu bicle cu tot. Cornel este la prima lui iesire la munte dar este cu moralul ridicat in ciuda unei pene la roata din fata :)
Spre Ploiesti incepe ploaia. Noi ne uitam somnorosi din masina. Perspectiva unei ture 100% pe ploaie incepe sa se arate. Comarnic, ploaia s-a oprit. Dam jos biclele, mancam ceva si ne suim pe bicle. Traseul incepe cu urcare de 3km catre Secaria. Anul trecut am si impins pe dealul respectiv insa acum totul merge bine, stand in sa tot timpul. In varf de deal regrupam si ne pregatim pt coborare. Ating 45km/h viteza maxima.

In Secaria ne orientam catre Muntii Baiului. Dupa 1km incepe drumul forestier si implicit noroiul. Dupa cateva serpentine panta devine prea mare si incepem sa inpingem bicicletele. Florin este singurul care se mai urca din cand in cand dar noroiul este prea mare. Facem reprize de curatat rotile de noroi pt a putea roti rotile. Castigam altitudine. Drumul devine mai curat, noroiul se transforma in pamant ce ne permite sa ne urcam in sa. Ajungem in creasta Baiului unde ne intampina vantul. Facem eforturi pentru a merge in linie dreapta. Urmeaza urcusuri si coborasuri pe creasta. Ne invaluie ceata. Trecem de varful Baiul Mare, si ne apropiem de Azuga. Ne dam seama ca nu vom reusi sa facem ce ne-am propus (Baiului si Neamtului) si hotaram sa coboram in Azuga. Dupa un scurt moment de ratacire incepem coborarea prin padure. Noroiul si frunzele de pe poteca fac ca coborarea sa fie cu emotii. Nu si pentru Ozon care gonesc fara ezitare catre Azuga.

Ajunsi la DN1 incepem drumul catre Comarnic, unde aveam parcate masinile. Ciclocomputerul meu o ia razna aratand: 12km/h, 35km/h, 0km/h si tot asa. Ulterior am depistat ca senzorul se deplasase si citea in rateuri. Ajungem cu bine la Comarnic, ne schimbam si ne indreptam catre Moeciu de Sus, unde urma sa dormim. Pe drum facem un popas de mancare in Sinaia. In Moeciu Oana de asteapta cu bulz si mancare de dovleac, ce ne face sa regretam ca am mancat in Sinaia. Se fac planuri pt ziua de duminica si pe la 12 se retrage lumea in corturi. Dimineata se mobilizeaza greu lumea, se face ora 10 pana se ia micul dejun. Florin este realist si modifica planul de Bucegi pt unul "clasic" de Piatra Craiului in care sa se duca toata lumea. Daca sambata am fost 6 oameni acum suntem 9.

Se pleaca in coloana pe Rucar-Bran. Dupa 200m incepe drumul de tara catre Pestera. Urcarea este frumoasa, drumul numai bun. Sus admiram peisajul si ne continuam drumul catre Table. Este traseul pe care va fi Maratonul Pietrei Craiului. De la un moment dat suntem nevoiti sa impingem din cauza pantei si a bolovanilor de pe drum. Se lasa ceata si reusim sa ne ratacim. Intr-un final gasim drumul si ne angajam intr-o coborare in viteza pt a urca apoi iar catre Sirnea. Incepe o portiune de coborare cu niste bolovani mari. Cei mai tehnici coboara ceillati insa merg langa bicicleta. Coborarea se continua pe iarba, printre curtile oamenilor. Ultimul are responsabilitatea sa inchida portile deschise de primii :) Urmeaza un ultim push-bike dupa care suntem din nou in Pestera sat. Catalin si Doru sugereaza coborarea pe apa, mai bine zis prin apa unde este si drumul. Toata lumea este de acord. Nimeni (in afara de baieti) nu stia defapt ce ne asteapta. A urmat o coborare pe o coama de deal. Poteca abia era vizibila, iarba a crescut, trecem printr-o padurice. Alta portiune de iarba in care reusesc sa ma dau peste cap. De data asta bicla nu a venit peste mine ca-n Semenic in primavara lui 2007 :)

Ajungem in sfarsit la APA, un paraias destul de lat care trebuia traversat de vreo cateva ori. La a 2-a traversare pun picoarele in apa si bocancii se umplu de apa. Asta este. Dupa traversari insa drumul se confunda cu albia paraului. Pedalam 30-40m prin apa destul de adanca. In albie pietrele erau acceptabile pt a putea merge in sa. Nimeni nu a scapat cu incaltarile uscate, doar Kity cu aportul lui Florin. La tabara de baza ne spalam biclele la furtun, mancam ceva si pornim catre Bucuresti. La Ploiesti incepe ploaia care nu se mai opreste. Cornel este dragut si ma duce in cartier evitand astfel un dus la miezul noptii.

Pana la urma a fost un we in care am scapat de ploaie, m-am udat mai mult dand bicicleta jos de pe masina in B decat tot we-ul pe munte.