Locatie: Bucegi
Participanti: Geo, Dana, Baza, Rudy
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf/
Anul trecut am acut o toamna de vis prin Costila. We dupa we la refugiu, vreme excelenta, companie placuta in persoana lui Geo, trasee din ce in ce mai interesante. Anul acesta vremea nu prea a tinut cu noi (alpinistii) sezonul trecand destul de repede.
Aflata de cca un an il Belgia lui Geo i s-a facut dor de Costila, de zade, de Romania. Si-a luat bilet pt 31Oct cu gandul de a petrece we-ul la Costila. Am acceptat sa-i fiu din nou coechipiera de coarda.
Hotaresc sa plecam de vineri seara din 2 motive: 1. dc doream sa facem ceva mai serios/lung tb sa fim la refugiu devreme, 2. de mult nu am mai urcat noaptea la ref. Este ceva mistic cand ajungi pe la miezul noptii in labirintul de stanca numit Costila.
Drumul cu trenul decurge bine, depanam amintiri, vorbim cu nasul si ajungem in Busteni cu intarzierea de rigoare ca doara suntem in Romania si nu in Bruxell. In Busteni incercam sa luam paine insa s-a terminat de mult :). Ne luam rucsacii in spate si pornim prin padure catre refugiu. Pe drum apar revelatiile: "Promot sa aleg si sa ma duc la panou de cel putin o data." Ce sa fac daca Belgia este plata ca palma.
Dupa 2h ajungem la refugiu unde descorim ca suntem singuri, cel putin pentru prima noapte. Deschidem punga de mancare si descoperim ca avem 6 felii pentru 2 zile si 2 persoane. Nococ ca sambata mai urca si Baza cu Dana si putem apela la ei.
Studiez schitele de trasee din refigiu si reduc la 2 trasee: Policandru sau Lespezi. Renuntam la Lespezi fiindca este lung si friabil si alegem Policandru. Punem alarma pt sambata dimineata si ne retragem in sacii de dormit.
7:00 suna ceasul, 8:00 ne trezim, 9:00 suntem echipati, 10:00 suntem la baza traseului.
Prima lungime este la liber pe o fata cazuta care este foarte murdara, plina de pamant. Ajung cu bine in regrupare si filez oe Geo. De aici incepe insa traseul propriu-zis. Prima lungime iese la rot, asigur inca 2 cuie din lungimea 2, ma descater si regrupez. Vine si Geo in regrupare. Plecarea in lungimea 2 este un pas dar o bucata de coarda ajuta sa treci. In pas stanca este friabila si acest lucru nu prea-ti da curaj sa treci la rot. Intind lungimea dar nu gasesc urmatoarea regrupare si regrupez in Fluturele de piatra (traseul feaman aflat in dreapta). Cu Geo ajunsa pe Brana Suspendata gasesc regruparea corecta din Policandru. Plec in lungimea de dinainte de tavan. Este o fisura-surplomba si cand credeam ca am trecut i-mi placa priza de la mana dreapta, cazand putin (piton la nivelul soldului). Renunt la a trece rot si ma trag de bucla pentru a trece pasul. Urmeaza alti pasi sustinuti pana ajung in regruparea de dinainte de tavan. "Regruparea" o fac folosind 3 din cele 5 pitoane in linie. In Fluturele de piatra lungimea cu tavanul era mai rar asigurata. Credeam ca voi intalni acelasi lucru dar nu a fost cazul. Asigurarile era chiar dese, tavanul avand si 2 ancore. Asigur prima ancora din tavan dar nu ma pun bine pe picoare si sant nevoit sa ma opresc. Studiez mai bine prizele de picioare, ma incordez, prind priza de mana stanga, pozitionez picoarele, dreapta pe muchie si sunt deja in grota de dupa tavan. Fac o mica pauza sa rasuflu si continui lungimea. Pe o brana realizez ca tb sa regrupez, ramanand fara asigurari (am avut doar 11 asigurari la noi). Regruparea este comoda, brana de iarba lata, cu o priveliste de vis. Geo are probleme cu tavanul, inainteaza greu si ne dam seama ca sunt sanse mari sa ne prinda noaptea. Ajunge intr-un final si ea in regrupare, mancam cate un mar si plec catre ultimele 2 lungimi si 10m. In aceste lungimi gradul scade dar si distanta dintre asigurari. Fac o lungime lunga (>50m) si fac o regrupare la 2 pitoane consecutive (spoecialitatea zilei).
In ultima lungime plec cu frontala aprinsa. Traseul continua pe un horn-diedru care devine o fata. Iesirea in creasta i-mi rezerva o surpriza: cca 4m fara cui pe o fata plina de pietricele. Concentrare maxima si ajung in creasta cu un strigat de satisfactie!!! Vine si Geo, o performanta pentru cineva care s-a reapucat de catarare acum 1 luna.
Retragerea a fost o adevarata aventura: telefoane la Baza si George dar pana la urma noi tb sa ne descurcam. Eu tot cautam un piton de rapel dar acesta nu era de gasit. Am inceput sa coboram pe o vale nestiind ce ne asteapta mai jos. Intr-un final peisajul devine familiar si gasim pitonul. Intram in Creasta cu Jnepeni si dupa balaurali prin jnepeni, fete cazute si 2 rapeluri ajungem la 22:00 la refugiu. What a day!!!
La ref ne intalnim cu Baza si Dana, preluam painea si schimbam opinii. 23:00 ne retragem in saci.
Duminica diminiata, vreme de Albastra asa ca Silvia si Cornel se duc in Valea Alba. Iustin si Victor se duc sa cerceteza noile "Tavane de nisip". Noi avem planuri mici pentru duminica. Geo vrea ceva usor si o plimbare pana in Circuri. Baza nu reuseste sa ne convinga sa mergem in Balcoane si asa ne indreptam (eu si Geo) catre Peretela valcelului stancos, atat de bine cunoscut din anul trecut. Alegem traseul Oblic si-l parcurgem din 3 lungimi. Urmeaza drumul pana in Circuri, unde nu am mai fost. Pe drum incep sa-mi apara reperele din descrierile lui Cristea si in final ne aflam in amfiteatrul vaii albe. Deasupra noastra Peretele Vaii Albe! Ii reperam pe Cornel si Silvia care tocmai au trecut de Fata Mustelor.
Pacat ca a trecut toamna si nu am ajuns in acest perete dar sigur voi reveni la anul.
Drumul inapoi il facem sub amenintarea ploii care pana la urma nu a aparut. La ref ajungem sincronizat cu Baza care s-a retras dupa prima lungime din Balcoane. Facem rucsacii si ne luam ramas bun de la refugiu pana data viitoare.
A fost un we de vis.
No comments:
Post a Comment