Hoinarind prin Iezer

Data: 17.01.10

Locatie: Muntii Iezer

Participanti: Baza, Dana, Razva, Mirela, Liviu, Gabriel, Rudi

Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

A mai trecut o saptamana. Vineri se fac planuri pt we-ul care se anunta cu zapada la munte. Sunt intr-o situatie mai speciala: am posibilitatea sa merg in Fagaras (Caltun) dar nu am cu cine sa fac echipa, toti partenerii mei de coarda sunt la sk: Corina, Mihai, Radu. Pe toti i-a atras skiul din Austria. Cu Silvia si Catalin nu faceam echipa pentru ca as fi fost al treilea om, lucru ce ne-ar fi penalizat la viteza pe traseu. Ei intentionau sa parcurga Custura Ciobanului, custura nu tocmai scurta. Ar mai fi fost posibilitarea sa fac ture de unul singur in zona Caltun dar nu ma incanta ideea. Factorul decizional a fost ora 4,15 AM de trezire pt o tura incerta asa ca am ales sa stau sambata in oras iar duminica sa ies la 1 zi la munte (oameni de 1 zi aveam).

Cand stau in oras in we cam cheltui banii. Asa a fost si de data asta. Nu m-a lasat sufletul sa las in magazin un piolet Grivel Top Wing, generatie mai veche, ultimul pe stoc si la pret redus. Adevarul este ca plecasem de acasa cu gandul sa cumpar piolet dar Grivel-ul mi s-a parut prea tehnic la prima vedere si am iesit din magazin. Dupa 15 minute ma vad din nou intrand in magazin si sperand ca nu s-a vandut. Examinez din nou pioletul, si iau decizia sa-l cumpar.

Spre seara  se lamuresc si detaliile pentru ziua de duminica. Va fi o iesire de trekking in Iezer. A fost o tura de testat echipament si de obisnuit cu bocanci de iarna. Iarna asta nu prea am iesit cu bocancii si era nevoie de o tura mai lunga. Echipamentul testat: noul piolet, suprapantaloni Quechoa. Pantalonii s-au comportat bine iar pioletul il voi putea folosi si in ture mai putin tehnice.

Am urcat la refugiul Iezer pe un frig patrunzator, minima masurata fiind in jur de -15grade. Planul era sa urcam pe vf Iezer dar ritmul de mers, poteca care nu avea urme facute, pauzele dese au facuta sa urcam doar pana la refugiu. Am urcat pe traseul "Prin Jepi" si am coborat pe la "stana Iezer". Ca si alternativa s-a vehiculat si Potareasa dar stiind lungimea traseului respectiv a fost eliminat ca si alternativa.

Ziua s-a terminat cu o cina la Campulung la Casa Cristina unde am depanat amintiri, povesti si discutii la un pahar de bere cu si fara alcool.

 

Din nou la munca

Data: 09.01.10-10.01.10
Locatie: Veliko Turnovo
Participanti: Corina, Silvia, Catalin, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

A trecut prima saptamana din 2010. La job a fost destul de intens, avand de predat un proiect chiar in prima saptamana dupa 2 saptamani de vacanta. Am inceput sa ma duc din nou la panou si am avut neplacuta surpriza ca cele aproape 3 saptamani de pauza au avut ce efect scaderea performantei la catarat. Mi se umfla antebratul dupa 2 trasee, ma dadeam prea din forta, nu aveam grija unde pun picioarele. Cu alte cuvinte: mi-am iesit din forma si rutina. Acestea zise m-am apucat sa recuperez, mi-am impus un program de antenament si in scurt timp au lucrurile au inceput sa mearga (blogul il scriu pe 15 ianuarie).

Sa revenim la activitatile de we. Dupa o saptamana obositoare la servici aveam nevoie de evadare din oras. Din nou fara idei, iar vreme dubioasa, nici iarna nici primavara. Noroc ca la vecinii nostrii bulgari se anunta primavara cu maxime de 18 grade. Ideea apartile lui Silvia asa ca echipa de soc se aduna sambata dimineata la statia de metrou Eroii Revolutiei si fugim din tara. Mici incidente la taxa de pod din Giurgiu si suntem in Bulgaria. Vinieta, drum Veliko si suntem din nou pe drumul ce duce la manastirea Sf Treime. Anul acesta se fac 3 ani de cand revin in Veliko. Au fost ture mai mult sau ma putine de escalada si dezmaturi culinare.

Luam echipamentul si ne indreptam catre faleze. Alegem zona cu prizele sapate. Vantul bate destul de tare dar este destul de cald, 16 grade. Ma leg in coarda si ma apuc sa pun o mansa pe un traseu de incalzire. La mijlocul traseului i-mi dau seama ca nu este chiar de incalzire si ma simpt nevoit sa trec in alt traseu. Observ ca trebuie sa lucrez si la partea psihica. Desi sunt cu putin deasupra asigurarii picioarele incep sa tremure si mi-e frica de cadere. Trec peste acest moment si ajung in top. Se leaga si Corina si incepe traseul. Din pacate degetul degerat in Retezat nu s-a refacut inca si nu poate incarca bine piciorul drept. Renunta inainte de a ajunge in top.

Pauza de mancare. Cu forte noi studiez intrarea unui alt traseu. Prima azigurare este la cca 3m si este usor surplombant. Cu planul facut ma leg si incep traseul. Ajung ok la prima asigurare, asigur si continuu in sus. Din pacate lipsa andurantei ma face sa ma las in coarda la mijlocul traseului. Dupa o scurta pauza reiau traseul si ajung in top. In ciuda prizelor sapate imi place traseul. Mai incercam 2 trasee dupa care suntem nevoiti sa intrerupem activitatea. Corina din cauza piciorului, eu din cauza degetelor care nu mai aveai piele pt catarat. Silvia si Catalin este de acord si mergem in oras sa mancam.

Pizza Tempo. Chicken Fillet, Drunk Chicken, Somon, Vin Melnik. Cam asta a fost pe meniu. Fiindca seara era inca tanara ne-am mai invartit prin oras si am servit si o Zagorka. Pe la 11 ne-am instalat corturile langa manastire si am avut cel mai bun somn din 2010. Nici nu-mi dadeam seama de cata oboseala am acumulat intr-o saptamana.

Duminica dimineata. Vremea este mai inchisa ca sambata, temperatura doar 10 grade. Renuntam la catarat in favoarea unei ture de trekking/plimbare. Planul era sa incojuram faleza. Pe drum ne dam seama ca suntem intr-un teren de vanatoare. Din 500 in 500m era un vanator ascuns prin padure. Scapam fara sa fim impuscati si reusim sa gasim drumul corect. Ar fi fost intesant sa ne ratacim intr-o tara straina. Reintorsi la faleza ne intalnim cu alt grup de romani care se catara la capatul falezei. Era pusa si o mansa pe un traseu dorit de mine si sper sa-mi iasa la primavara.

Mai avem in plan vizitare cetatii si masa la restaurant. Cetatea se amana din cauza amenintarii de ploaie. Decizie corecta fiindca la intrarea in Restaurantul Trapezitza cineva acolo sus a dat drumul la apa si a uitat sa-l opreasca vreo 5h. Savuram 2 pizza large, o "salatica" si incheiem cu Zagorka un we nesperat la Veliko.

 

 

 

 

 

 

 

La cumpana dintre ani

Data: 30.12.09-01.01.10
Locatie: Cerna-Sat, Godeanu
Participanti: Luminita, Calin, Adi, Diana, Simina, Istvan, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Dupa multe discutii, planuri, hotarari si nehotarari revelionul '10 avea sa se intample in Cerna Sat, la poalele muntilor Godeanu. Acasa am avut parte de aproape 2 saptamani de vacanta, vacanta prea statica daca comparam cu activitatile mele de pe parcursul anului 2009. Statica insa plina de prajituri, carnati, mancaruri de la mama ......

Vine si 30 decembrie cand e timpul sa se adune "oitele" pentru intalnirea anuala. Anul acesta este in cerc mai restrans de doar 7 oameni. Se pleaca cu 2 masini, unul din Baia Mare si unul din Zalau. "Mariuta" pleaca mai tarziu dar recupereaza terenul si se sincronizeaza cu oita Lumi in gara de la Baile Herculane. Inghetam putin in statiunea fantoma pana soseste si grupul de Baia Mare. In echipa completa ne indreptam catre Cerna-sat. Ultima parte a drumului este un semiforestier de 18km, drum pe care Mariuta trece iar in fata, avand roti si garda la sol mai potrivita. Camerele noastre nu erau ca pe site dar pana la urma avem (se face rost) paturi, cearsafuri, calorifere electrice si piesa de rezistente: cheia de la casuta "sefului".

Incepe un dezmat culinar stropit cu vinul adus de acasa. Se face un "draft" de plan pentru ziua de 31: urcare in creasta Godeanu, pentru cei mai in forma si urcare la baraj, pentru cei cu genunchii in pioneze. Dimineata ploua, dupa cum a ploat toata noaptea. Ii ciudata iarna la noi in ultima vreme. Chiar in aceste conditii ne tinem de plan si urcam in creasta Godeanu. Avem parte de reprize de ploaie, de reprize de soare, de curcubee si de vant in creasta. Daca se uita cineva la poze zice ca am avut numai senin.

Seara ne pregatim de revelion. Deschidem alte sticle de vin, de data asta mai de soi. Facem o vizita la grupul timisorenilor iar la 12 fara 10 scoatem sampania. Ploaia s-a oprit si printre nori se vede si luna plina. 5, 4, 3, 2, 1 LA MULTI ANI 2010. sampanie, urari de bine, etc ....

Calin are un cadou mai deosebit si cu putin ajutor si multe plasture dorintele noastre se ridica. Pe la 1:30 ma retrag in sacul de dormit.

1 ianuarie 2010. Sunt matinal ca de obicei. Afara ploua din nou. Se trezeste si Istvan cu Simina. Dupa ce mancam ceva ne suim in Mariuta si urcam la baraj. Masinuta i-si dovedeste calitatile de off-roader adevarat. La baraj peisaj bacovian. Reintors in sat se ia o decizie rapida: intoarcere la Timisoara. Parasim muntele dar ploaia, umezeala, lipsa zapezii, vremea prea calda nu prea ne place. Seara suntem toti in casa Siminei, toti 7. Surprinzator 4 oameni prefera sa doarma in saci si pe izoprene.

Pe 2 ianuarie ne plimbam prin Timisoara. Este a 3-a oara cand sunt in acest oras. Este frumos in oras, multi oameni iesiti la plimbare, lumea nu se grabeste, lumea nu este nervoasa, total diferit fata de capitala. Ne intalnim si cu Simo, alta oita ce a lipsit de la "numaratoare". Prindem trenul de Bucuresti in ultimul moment dar macar drumul a fost fara incidente (la dus Bucuresti-Zalau am stat 2h in Gara de Nord sa plece trenul). 

Cam asa a inceput anul.

 

Picatura

Data: 12.12.09
Locatie: Muntii Bucegi, Picatura
Participanti: Corina, Silvia, Catalin, Florin, Rudi

Este deja mijlocul lui decembrie si inca nici o tura adevarata de iarna. Silvia si Catalin aveau deja la activ trasee in Peretele Caltunului din Fagaras. Bocancii de iarna inca asteptau sa-i scot la aer. In aceste conditii invitatia la o tura de alpinism de iarna in Bucegi nu se putea refuza. Traseul propus: Varful si Creasta Picatura.

Stiam ca traseul este un clasic cotat 3B dar nu trebuie subestimat. Auzisem de oameni care au facut mai mult de 15h pe traseu. Traseul il aveam in plan de cand m-am apucat de catarat/alpinism dar din cauza problemelor de orientare a fost amanat pentru o data incerta. Acum aveam sansa sa vad cum este Picatura.

Plecam la 6:30 din B, ora 9 ne prinde in procesul de echipare la baza partiei Kalinderu. Zapada putina, chiar foarte putina. Incepem urcusul pe un forestier prin padure. In scurt timp forestierul se transforma in poteca abia vizibila. Trecem 2 valcele si stim ca trebuie sa o luam catre stanga. Totusi Catalin si Florin merg sa verifice ca intradevar suntem pe muchia Picaturii. Urcand dam de o saritoare mai mare, plin de mazga si vegetatie. Alegem sa urcam pe versantul din dreapta si sa continuam pe muchie. Eu si Silvia eram prima data pe Picatura, Florin, Corina si Catalin fiind de mai multe ori dar de multe ori isi pun intrebari daca suntem sau nu pe traseu. Intr-un final dupa aproape 2h de balaureala ajungem la Grota Comanescu, punct de plecare catre Varful Picatura. Urcam hornul cu zade, un pasaj interesant cu o brana ingusta suspendata in perete. Ajungem si la lungimea de catarat unde Catalin merge cap noi urcand ca si secunzi.

Varful Picatura. Pe partea dreapta ai privelistea cea mai frumoasa catre peretele vaii Albe si asupre Fisurii Albastre. Acum insa totul este in ceata. Facem 3 rapeluri si suntem in strunga marelui V. Este deja tarziu si ma gandesc ca ar fi bine sa ne retragem dar continuam sa urcam pe creasta. Trecem de coltii Picaturii si ne uitam pe schita zonei. Vedem ca putem repela pe Albisoara Turnurilor si sa ajungem la Verdeata. Luam decizia sa ne retragem. Unii dintre noi au la activ ture in care nu s-a luat decizia de retragere cu urmari mai mult sau mai putin neplacute.

Rapel dupa rapel. Folosim copacei, pitoane ce gasim pe traseu. Unele rapeluri sunt peste surplombe inguste. Uneori am senzatia ca coboram catre centrul pamantului. Am pierdut sirul rapelurilor cat si a orelor trecute. Fiind 5 procesul este destul de lent dar macar nu am avut de a face cu coarda blocata pana acum.

Intr-un final Catalin ne zice ca a ajuns in firul Vaii Albe, veste buna si nu prea in acelasi timp. Buna fiindca am iesit de pe albisoare, proasta fiindca ar fi tb sa ajungem la verdeata si ne dam seama ca suntem sub locul "La Verdeata" si nu avem posibilitatea sa urcam in sus din cauza saritorilor surplombate. Ramane varianta in jos pe firul vaii. Auzisem de la altii cum este valea in jos, acum aveam sa si vad.

Urmeaza rapeluri mai dubioase dupa colturi de stanca si bolovani. Coarda de 2 ori se incapataneaza sa vina dar cu mici incurajari il recuperam. Ne bucura cand mai dam de semne ca si altii au trecut pe aici: bucle de cordelina, chiar si o coarda taiata. Ulterior am aflat ca erau de la tura de Picatura a lui Gabi Colea.

In departare se aude din ce in ce mai tare apa. Este locul in care valea alba devine dintr-o vale uscata intruna umeda. Un rapel lung peste surplombe si suntem la apa. Avea sa fie ultimul rapel, reusind sa intram in padure. Dupa un mic urcus ajungem pe poteca cunoscuta de munticelu si in scurt timp ajungem si in Busteni. La masina termometrul arata -8 grade iar ceasul 05AM. Tura a durat 20h. Oare cat or fi durat daca eram 7 sau chiar 9 oameni. O trecem la categoria "de povestit la nepoti".

 

 

 

Faleza noua la bulgari - Tabachka

Data: 06.12.09
Locatie: Bulgaria - Tabachka
Participanti: Corina, Dragos, Tori, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Se anunta vreme urata la munte. Frig si ploi. In plus sunt si racit de aproape o saptamana. In aceste conditii o iesire la catarat la bulgari nu dadea sperante de reusita. Dar nu puteam sa stau in casa (sambata m-am simtit mai bine afara in Bucuresti decat in casa). Aveam nevoie de aer, dc nu voi catara macar filez si vad si o faleza noua, cea de la Tabachka. Auzisem de la altii despre aceasta faleza. Este mai putin populara in randul cataratorilor incepatori/medii decat cea din Basarbovo.

Ajunsi la faleza ne intampina o atmosfera bacoviana: racoare, ceata si multa umezeala. Ne punem totusi papucii de catarat si punem mana pe stanca. Dupa 5m de catarat acestea sunt inghetate, noroc ca suntem pe un traseu de incalzire si putem sa le incalzim. Stanca are o textura diferita de calcarul obisnuit, zici ca este granit. Dupa traseul de incalzire incerc un traseu mai greu, cu miscari atletice, din gaura in gaura. Nu reusesc sa-l leg dar sunt incalzit si nu mai simt frigul.

In acest timp Dragos leaga traseul la care lucreaza de mult. La baza scrie 7+ dar cataratorii ce l-au incercat il coteaza catre 8+. Dragos ne recomanda un traseu in partea dreapta a falezei. Traseul are primele 2 prize sapate dar dupa aceea este totul natural. Traseul mi-a placut, avand la mijloc o ridicare cu un bidoua la mana iar inainte de top o miscare de echilibru. Traseul este usor surplombat, buclele nu prea atingeau stanca :). A fost o iesire surprinzator de reusita.

 

 

 

 

 

Buila - Piatra Craiului in miniatura

Data: 28.11.09-01.12.09
Locatie: Muntii Capatanii, Buila Vanturalnita
Participanti: Corina, Mike, Em, Radu, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

2 ture din decembrie. 1 decembrie a permis o minivacanta de 4 zile. Mare nehotarare printre oameni asa ca in final alegem 4 zile de trekking in Buila Capatanii. Cele 4 zile le-am pedalat in realitate in 3 zile asa ca luni seara eram inapoi in B. Marti am tras o fuga pana in Bulgaria la Basarbovo la catarat.

Track traseu.

Hai ca mai merge un catarat

Data: 22.11.09 -23.12.09
Locatie: Postavaru, Piatra Craiului
Participanti: Dana, Baza, Corina, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Se anunta un we cu vreme frumoasa, norii retragandu-se din toata Romania si temperaturi in jur de 15grade. Sambata ne cataram in Postavaru la faleza lui Titus. E a doua vizita in aceasta zona si am fost placut surprinsi de traseele gasite. Duminica suntem in Piatra Craiului la trekking. O dimineata cu bruma si temperaturi scazute ne fac sa renuntam la continuarea aventurii pe braul de mijloc si alegem tura colegilor de tura (Dana si Baza). Asa ajungem sa plecam la ora 13:00 in traseu. Am urcat pe valea Crapaturii si pe Piatra Mica urmat de o mica balaureala pe plaiurile zarnestene pana la masina. Ziua se termina cu o vizita la sectia speciala de vor din zarnesti si drumul catre B, pe care am cam dormit (nu eram la volan :))

Concluzii:
-ar tb sa incerc si trasee mai taricele la escalada, sunt mai grele dar si satisfactia este mai mare :)