Saturday 12 December 2009

Picatura

Data: 12.12.09
Locatie: Muntii Bucegi, Picatura
Participanti: Corina, Silvia, Catalin, Florin, Rudi

Este deja mijlocul lui decembrie si inca nici o tura adevarata de iarna. Silvia si Catalin aveau deja la activ trasee in Peretele Caltunului din Fagaras. Bocancii de iarna inca asteptau sa-i scot la aer. In aceste conditii invitatia la o tura de alpinism de iarna in Bucegi nu se putea refuza. Traseul propus: Varful si Creasta Picatura.

Stiam ca traseul este un clasic cotat 3B dar nu trebuie subestimat. Auzisem de oameni care au facut mai mult de 15h pe traseu. Traseul il aveam in plan de cand m-am apucat de catarat/alpinism dar din cauza problemelor de orientare a fost amanat pentru o data incerta. Acum aveam sansa sa vad cum este Picatura.

Plecam la 6:30 din B, ora 9 ne prinde in procesul de echipare la baza partiei Kalinderu. Zapada putina, chiar foarte putina. Incepem urcusul pe un forestier prin padure. In scurt timp forestierul se transforma in poteca abia vizibila. Trecem 2 valcele si stim ca trebuie sa o luam catre stanga. Totusi Catalin si Florin merg sa verifice ca intradevar suntem pe muchia Picaturii. Urcand dam de o saritoare mai mare, plin de mazga si vegetatie. Alegem sa urcam pe versantul din dreapta si sa continuam pe muchie. Eu si Silvia eram prima data pe Picatura, Florin, Corina si Catalin fiind de mai multe ori dar de multe ori isi pun intrebari daca suntem sau nu pe traseu. Intr-un final dupa aproape 2h de balaureala ajungem la Grota Comanescu, punct de plecare catre Varful Picatura. Urcam hornul cu zade, un pasaj interesant cu o brana ingusta suspendata in perete. Ajungem si la lungimea de catarat unde Catalin merge cap noi urcand ca si secunzi.

Varful Picatura. Pe partea dreapta ai privelistea cea mai frumoasa catre peretele vaii Albe si asupre Fisurii Albastre. Acum insa totul este in ceata. Facem 3 rapeluri si suntem in strunga marelui V. Este deja tarziu si ma gandesc ca ar fi bine sa ne retragem dar continuam sa urcam pe creasta. Trecem de coltii Picaturii si ne uitam pe schita zonei. Vedem ca putem repela pe Albisoara Turnurilor si sa ajungem la Verdeata. Luam decizia sa ne retragem. Unii dintre noi au la activ ture in care nu s-a luat decizia de retragere cu urmari mai mult sau mai putin neplacute.

Rapel dupa rapel. Folosim copacei, pitoane ce gasim pe traseu. Unele rapeluri sunt peste surplombe inguste. Uneori am senzatia ca coboram catre centrul pamantului. Am pierdut sirul rapelurilor cat si a orelor trecute. Fiind 5 procesul este destul de lent dar macar nu am avut de a face cu coarda blocata pana acum.

Intr-un final Catalin ne zice ca a ajuns in firul Vaii Albe, veste buna si nu prea in acelasi timp. Buna fiindca am iesit de pe albisoare, proasta fiindca ar fi tb sa ajungem la verdeata si ne dam seama ca suntem sub locul "La Verdeata" si nu avem posibilitatea sa urcam in sus din cauza saritorilor surplombate. Ramane varianta in jos pe firul vaii. Auzisem de la altii cum este valea in jos, acum aveam sa si vad.

Urmeaza rapeluri mai dubioase dupa colturi de stanca si bolovani. Coarda de 2 ori se incapataneaza sa vina dar cu mici incurajari il recuperam. Ne bucura cand mai dam de semne ca si altii au trecut pe aici: bucle de cordelina, chiar si o coarda taiata. Ulterior am aflat ca erau de la tura de Picatura a lui Gabi Colea.

In departare se aude din ce in ce mai tare apa. Este locul in care valea alba devine dintr-o vale uscata intruna umeda. Un rapel lung peste surplombe si suntem la apa. Avea sa fie ultimul rapel, reusind sa intram in padure. Dupa un mic urcus ajungem pe poteca cunoscuta de munticelu si in scurt timp ajungem si in Busteni. La masina termometrul arata -8 grade iar ceasul 05AM. Tura a durat 20h. Oare cat or fi durat daca eram 7 sau chiar 9 oameni. O trecem la categoria "de povestit la nepoti".







 

 

 







No comments: