Katharsis

Data: 22.05.11

Locatie: Baile Herculane - Peretele Soimilor

Participanti: Adrian, Rudi

Access: din soseua de centura deasupra Hotelului Claudia imediat dupa o curba (directia DN) se urmeaza o poteca firava care trece printr-o poiana apoi urca prin padure si ne duce in extremitarea dreapta a peretelui. De aici urmam catre stanga poteca ce se strecoara prin vegetatie pe la baza peretelui. Traseul nostru se afla in extremitatea dreapta a Petelelui Soimilor, sectorul III dupa ghidul lui Dan Anghel si Cornel Zarescu. Este traseul din extrema dreapta a sectorului insa la baza traseului nu este trecut un nume. In puteti recunoaste prin faptul ca incepe printr-o surplomba si platforma de plecare comoda. Timp access: 30-40 min.

Obs: puteti distinge traseul de celelate trasee din sector prin faptul ca are din cand in cand spituri vechi si prin faptul ca merge preponderent pe fata.

Lungimea 1: trecem surplomba folosindu-ne de fisura ce o traverseaza si dupa acceea continuam cu o miscare la aderenta si prindem un buzunar aflat in dreapta unui copacel. Asiguram spitul si ne pregatim pentru pasul din aceasta lungime: miscare de aderenta la picioare si riglete mici la mana. Pasul se poate fenta prin dreapta unde este o linie de pitoane ce ne duce la o regrupare prevazuta cu veriga de rapel. Din acest punct traseul continua cu un traverseu de 20m prin balarii pana se ajunge in prima regrupare din Hornul cu Trandafiri.
Eu am facut 15m din traversare si m-am intors crezand ca nu sunt in Katharsis. Dupa ce am rapelat am urcat traseul "fara nume" aflat intre Hornul cu Trandafiri si Katharsis. Primul piton este la cca 5m si este iesit putin dar dupa 2m am gasit unul mai bun. Am continuat in sus pe o fisura pana am ajuns la o bucla de coarda trecuta prin 2 pitoane. Pana aici a iesit la liber insa de aici gradul creste asa ca am trecut la A0 pt 4m iesind in regruparea din Hornul cu Trandafiri. In ciuda portiunii de A0 intrarea aceasta mi se pare mult mai naturala decat varianta originala urmata de traversarea prin balarii tepoase.
Grad lungime: 7+

Lungimea 2: plecam in sus usor catre dreapta. Dupa al doilea piton urmeaza o miscare frumoasa de fata cu prize mici la mana. Traseul continua pe fata printr-o catarate frumoasa pe fisuri si alveole. Dupa cca 25m se ajunge la o regrupare pe cuie vechi legate cu o cordelina rosie. Eu nu am regrupat aici ci am continuat inca 15m unde am gasit o regrupare mai solida si comoda.
Grad lungime: 7

Lungimea 3: continuam in sus pe fata catre o scobitura linsa in petele. La baza scobiturii este un buzunar care la prima vedere nu se vede. Eu am incercat sa trec prin stanga dar nu a mers. Dupa ce descopar buzunarul descopar o miscare super frumoasa de ridicare la echilibru si asigur un spit ce seama cu o ancora. Lungimea
se termina prin trecerea unei mici surplombe brazdata de o fisura fina. Frumoasa miscare. Urmeaza o fata cazuta de cca 10m care are multe prize urmand sa regrupeaz in dreapta regruparii din Hornul cu Trandafiri, regrupare cu vedere la diedrul fioros din Fisura Marianei.
Grad lungime: 7-

Lungimea 4: in sus pe fata usor catre dreapta pe alveole si fisuri. Dupa cca 8m ajungem la o miscare de boulder (asa mi s-a parut): plecare din 2 scurse la o fisura. Dupa alti 8m ajungem in fata unei placi unde folosesc un monodoa sa prind fisura salvatoare. Traseul se termina prin creasta finala in capatul ei gasind un pin negru matur accesorizat cu un cablu de otel de care ne vom folosi la retragere.
Grad lungime: 7-

Retragerea: de la pinul negru cu cablu de otel se urmareste o brana ce duce spre stanga (fata la vale) pana la o ruptura de panta. Din acest loc noi am facut 2 rapeluri de 50m si am ajuns la baza traseelor din Amfiteatru. Din acest punct se coboara pe o poteca ce intersecteaza poteca pe care am urcat la traseu.

Peretele Soimilor

Trasee sector III.

Schita trasee sector III.

Concluzii: un traseu foarte frumos cu miscari preponderent de fata, stanca compacta. Traseu bine asigurat cu asigurari bune. Singurul lucru ce m-a deranjat a fost iarba din unele alveole/fisuri/buzunare dar aceasta este un fapt des intalnit in trasee care nu sunt foarte frecventate. Am mai curatat din ele asa ca Adrian a avut un teren mai propice pentru rotpunct :).

Ski la Straja

Data: 06.03.10-07.03.10
Locatie: Straja
Participanti: Mihai, Corina, Adrian, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/
Filme: http://www.youtube.com/user/nrudolfs

Prospectand in Bulgaria (Враца)

Data: 20.02.10-21.02.10
Locatie: Vratsa-Враца
Participanti: Mihai, Corina, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Toata saptamana riscul de avalansa nu a scazut sub 4. In we se anunta un nou front de precipitatii ce va lovi centrul tarii. Pentru sambata se anuntau temperaturi de primavara. Cu aceste conditii initiale incepeam cautarile pentru petrecerea sfarsitului de saptamana. Mihai avea in gand un catarat la Veliko. Ideea i-mi suradea. La tura se inscrie si Corina dar ea s-a saturat de Veliko si vrea alta zona. Dupa 30 minute avem si o alternativa: Vratsa.

Iesim vineri seara din Romania cu directia Veliko, Phoenix Hostel, Nick si Cathy fiind gazdele noastre. O ultima comanda la Pizza Tempo urmata de o Zagorka. Dimineata echiparea, setam GPS-ul catre Vratsa si in nici 2h suntem la destinatie. Nu stiam la ce sa ne asteptam de la aceasta zona. Cu cat ne apropiam mai mult cu atat ne dam seama ca suntem BINE. Cum facem stanga in Vratsa catre munte ni se dezvaluie peretii: nenumarate creste, turnulete, pereti mici si mari. Am nimerit intr-un paradis de catarare. Gasim repede zona de la care am listat descrieri si ne apucam de treaba intrand intr-un traseu de 4 lungimi. Catarare frumoasa pe o stanca curata si compacta. Iesind in creasta ni se dezvaluie peretele central, ca un Peretele Vaii Albe de calcar.

Pentru retragere descataram o via ferata si pana seara ne dam la escalada. Corina nu apuca sa se dea si ea din cauza unei ploi de "vara". Udati ne retragem la masina si incepem sa cautam cazare. Cu greu dupa 1h gasim cazare in Vratsa la un hotel (tripla 60 leva).

Duminica vremea conform prognozei s-a racit. Daca sambata erau 19 grade duminica erau doar 3. Vizitam pestera Ledenika, care la cei 4 leva merita toti banii. Este cea mai frumos amenajata pestera in care am fost. Dupa pestera continuam periclul la o alta minune carstica: Podul lui Dumnezeu.

Vratsa, o zona in care mai trebuie sa revenim.

Vratsa climbing:

Podul lui Dumnezeu (Bozhi Most):

Prin secuime

Data: 13.02.10-14.02.10
Locatie: Baile Tusnad
Participanti: Mihai, Daniela, Corina, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

A mai trecut o saptamana in care temperaturile au inceput sa creasca si impreuna precipitatiile cazute au determinat cresterea avertizarii de avalansa la 4 din 5 pentru Bucegi si Fagaras. In aceste conditii simt nevoia sa stau linistit evitand iesirile in masivele cu risc. De aceeasi idee este si Mihai asa ca facem un scurt brainstorming. In 30min trecem prin jumatate de Romanie: de la Muntii Vrancei (Lepsa) la Voineasa (Latorita-Lotru) castigatorul avea sa fie Baile Tusnad. Decizia a fost ajutata de un track gasit pe net cu o tura de 35km pe care l-am planificat a-l parcurge in 2 zile.

Mihai aduna oamenii din B, intai pe mine , apoi Daniela si in final Corina. Dupa un drum de cca 2h prin ceata ajungem la Brasov si dupa inca o ora intram in Baile Tusnad. Era 12 fara cateva minute. Intr-un final ne cazam la pensiunea Sara si deschidem sticla de vin.

Dimineata ora 8 ne prinde in drum catre Sf Ana. E tura de inaugare pentru un gps Garmin C60csx, o mica bijuterie. Punem destinatia pe track si intr-un inceput de viscol pornim in mars. Drumul urmeaza mai multe marcaje intersectand din cand in cand soseaua. Temperatura de 0 grade face ca zapada sa fie foarte grea. Cate we-uri atatea tipuri de zapada.

Track-ul face o bucla de la lacul Sf Ana la Balvanyos cu un detour pe Vf Telea, cetata Balvanyos si pesterile puturoase. Din lipsa de timp am renuntat la persterile puturoase. Ultima parte a drumului a constat dintr-un mars de cca 10km pe drumul judetean, lucru ce ne-a testat psihicul. Ajunsi inapoi in Baile Tusnad ne cazam la pensiunea Kristof, celelalte pensiuni fiind pline.

Planul de duminica de a termina track-ul a fost respins de toata lumea si am cautat alternativa. Alternativa s-a dovedit a fi ski-ul pe partia din Baile Tusnad. Era sa fie prima mea iesire la ski. Aveam o fobie pentru acest sport, fobie generata de operatiile mai multor prieteni raniti la ski. Mihai si Corina mi-au aratat bazele, eu urmand sa exersez sub supravegherea lor. Au urmat nenumarate cazaturi, dureri la tibie, dureri la genunchi dar incet incet prindeam curaj si din cand in cand i-mi iesea un plug sau o intoarcere. Inca mai am mult de invatat dar este un inceput.

O ultima masa la Szekely Fogado si dupa 5h (multumim DN1) ajungem in Bucuresti si incepem o noua saptamana de munca.

 

  

  

  

  

  

  

 

Whiteout reloaded

Data: 06.02.10-07.02.10
Locatie: Muntii Bucegi
Participanti: Corina, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

4:30AM, suna alarma de la telefon. Ma imbrac in Gore-tex, iau rucsacul si prind un taxi catre Gara de Nord sa prind primul rapid catre Busteni. In gara ne intalnim cu alti somnambuli cu ganduri de Bucegi. Trenul este plin asa ca ne instalam in vagonul restaurant. Primul tren are avanajul ca nu acumuleaza intarziri ca acceleratul de 7:30 si la 8:00 suntem deja pe drumul de Gura Diham. La jumatatea drumului intram in poteca de Plaiul Fanului ce ne scoate in Poiana Costilei. Planul zilei este creasta Malinului.

Dupa o pauza de mic dejul in stana din Poiana Costilei intram in padure catre saua de unde se coboara in V. Malinului. In padure avem surpriza de o zapada foarte proasta. 40-50cm de zapada pulver fara nici o baza, bocancul ajungand la stratul de frunze si crengi. Inaintam foarte lent, Corina punandu-si la un moment dat si coltarii sa aiba mai multa aderenta. Intr-un final ajungem in sa si incepem sa coboram in Malin. Evitam Hornul Pamantos si coboram printre copaci urmat de un pasaj delicat de stanca. Intr-un final ajungem in vale unde suntem intampinati de aceeasi zapada proasta. Innotam in ea pana ajungem la saritoarea descoperita. In unele locuri ma afundam pana la brau.

La saritoare reusesc sa agat cordelina pusa in piton si trec saritoarea printr-o combinatie de forta, rameala si tractiune de piolet. Corina nu reuseste sa aplice acelasi procedeu si apeleaza la asigurare de coarda. Dupa o alta ora de innot prin zapada reusim sa trecem de inca un prag din vale. Deja ne-am resemnat ca nu vom face traseul propus si nici pe platou nu vom ajunge in conditiile date. Se ivesc alternative: inca 2h de innot apoi cale intoarsa si duminica la sky sau holbat ochi la concursul de catarat ghiata din Busteni.

Continuam innotul, din cand in cant trecand langa conuri de avalansa unde zapada este mai buna. I-mi propun sa mergem pana la urmatorul bolovan, pana la urmatorul con, pana la intrarea in canion. Si tot asa din etapa in etapa inaintam pe vale si zapada devine din ce in ce mai buna si castigam altitudine. La iesirea din canion resimtim codul galben care loveste sudul romaniei. Vantul spulbera zapada de pe pereti creand o atmosfera de extrem. Punct de alimentare, hidratare si sfatuire. Inca aveam plan pt sky insa coborarea s-a mutat de pe Malin in Galbinele.

Incep urcusul pe Scorusi catre Strunga Galbinele. Am in fata 2 posibilitari: o limba de zapada sau un hornulet cu o cascada de zapada. Aleg hornuletul care se dovedeste a fi un mic pasaj de mixt. Daca te sincronizai puteai sa treci fara sa faci un dus de zapada, altfel luai jetul in plin. Eu m-am sincronizat insa Corina a ezitat mai mult prin pasaj cu urmarile de rigoare.

Se vede din ce in ce mai aproape iesirea din vale, vremea este senina, suntem feriti de vant, zapada este buna,  mai avem cca 2h de lumina. In aceste conditii luam decizia sa continuam pe vale, sa iesim pe platou si sa stam la ref salvamont. Trecem de brana mare, inca un mic pasaj de stanca (sa evit sa merg sub cornise) si ma vad in fata ultimei portiuni de zapada. Pasajul se dovedeste aproape vertical, cu zapada buna la picoare insa pentru piolet este prea moale. Intr-un final infig bine pioletul si ma salt peste pragul de zapada. Sunt pe platou si vantul bate turbat. Din cand in cand se iveste turnul de la releul Costila, macar avem un reper prin viscol.

Urcusul la releu a fost mai greu decat am estimat. Efortul depus i-si spune efectul si nici viscolul nu ne ajuta. La releu scot GPS-ul si pun directia Babele. Este un whiteout cu ninsoare si vant. Pe o astfel de vreme nu-i de glumit. Ochelarii de ski inca nu i-am luat si resimt din plin lipsa lor. Intr-un final ajungem pe poteca cunoscuta de sapt trecuta si in mai putin de 30min se iveste lumina de la cabana salvamont. Salutam acest moment printr-un strigat de bucurie.

La cabana ne asteptau Harciogu&company care au urcat pe Albisoare Crucii. Conditiile din cabana salvamont sunt net superioare celei de la Babele. Seara se termina cu Matrix, episodul 1.

Duminica viscolul s-a mai domolit si vizibilitatea a crescut la 2 stalpi, cca 100m. Renuntam la o retragere rapida pe valea alba si incepem marsul catre Piatra Arsa. Pe drum ni se alatura inca un grup asa ca suntem un sir de 14 oameni marsaluind in ceata. De data asta gasim marcajul corect. La Piatra Arsa decidem sa continuam catre Piciorul Pietrei Arse, Jepii Mari fiindu-ne prea familiar de sapt trecuta. Drumul spre Sinaia a fost mai riscant decat Jepii Mari dar am avut zile.

In rapidul de Brasov s-a reunit toata echipa, CFR-ul dand cele 70min de intarziere si stat in picoare. Creasta Malinului este pusa pe lista alaturi de alte ture.

Si acum niste filmulete si poze:
Canion Malin:

Iesire Canion Malin

Cascada Scorusi

Ninsoare Piciorul Pietrei Arse

 

  

  

 

 

  

  

 

Pe Albisoara Crucii

Data: 30.01.10-31.01.10
Locatie: Muntii Bucegi
Participanti: Mihai, Corina, Rudi
Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Rapa Mare din Peretele nordic al Morarului, Valea Coltilor urmat de Hornul Coamei, Albisoara Gemenele. Acestea erau alternativele pentru we. Castigator a fost Albisoara, colegi de tura aveau sa fie Mihai si Corina.

Drumul de apropiere arata diferit ca saptamana trecuta. Zapada pulver s-a tasat iar pamantul este acoperit de numai 10-15cm de zapada. Nu ai zice ca este sfarsit de ianuarie. Noi mergem insa catre o vale unde lucrurile vor sta altfel. Inainte de a ajunge "La Verdeata" inspectam primele albisoare si ne dam seama cat de aproape am trecut de iesirea din Albisoare Turnurilor in tura "prelungita" de pe Picatura. La Verdeata pauza de alimentare si echipare: ham, coltari, casca si scoatem pioletii.

Incepem urcusul pe firul Vaii Albe, la al doilea con de scurgere (de avalanse) facem stanga si intram pe firul albisoarei. Zapada este partial inghetata dar inaintam cu spor folosind coltarii. Un aspect interesant este scurgerea continua a unui siroi de zapada. Am mai intalnit fenomenul acum 1 an pe Rapa Zapezii. Cat timp curge continuu fara modificari de debit estimam ca suntem in siguranta si ne continuam ascensiunea pe vale. Panta albisoarei incepe sa creasca, profilul vaii se transforma in canion. Trecem cu succes cele 2 saritori care au ramas partial acoperite si vedem finalul vaii.

Scurta pauza si ne avantam in ultima portiune. Aici zapada este diferita, in multe locuri innotam efectiv in zapada. Tinem insa marginea vaii, inaintand langa stanca ca sa reducem riscul de a dizloca zapada. Inainte de a iesi in creasta vedem un alt fir de albisoare. Estimam ca este Albisoara Crucii si hotaram sa trecem pe acel fir. Aici avem surpriza de 2 pasaje delicate de stanca si o iesire peste o cornisa. In final suntem pe creasta unde ne ia in primire vantul si ceata. Dupa 100m suntem nevoiti sa scoatem GPS-ul si sa ne orientam cu el. In scurt timp prindem un marcaj pe stalpi si hotaram sa-l urmam, aruncand un ochi si pe GPS din cand in cand. Concluzionam ca marcajul va duce catre Omu si nu catre Babele, destinatia noastra asa ca deviem de la marcajul de pe stalp. Avem parte de senzatia de white-out, vizibilitate sub 20m, cu greu i-si da seama omul daca urca sau coboara. Traiasca GPS-ul. Intr-un final intram pe marcajul corect si ajungem la cab Babele.

Alegem Babele pt ca se poate manca ceva cald insa atmosfere este rece la fel ca si camera in care suntem cazati. Duminica alegem PiatraArsa-JepiiMari ca traseu de retragere de pe platou. Afara aceeasi vizibilitare f limitata. Scoatem GPS-ul si urmam linia cea mai scurta catre PiatraArsa. Ajunsi in fata padurii (300m de cabana) de jnepeni luam decizia sa urmam liziera si un scurt timp si putin innot in zapada ajungem la cabana. Coborarea pe Jepii Mari decurge fara probleme cu exceptia unor scurgeri de zapada umeda (la Busteni erau +4 grade).

A fost o tura f frumoasa, Albisoara mi-a placut mult si GPS-ul si-a aratat valoarea. O remarca as avea: se pare ca iar am gresit albisoara :). Am facut Albisoara Crucii si nu Albisoara Gemene. Cele 2 au aceeasi intrare iar Gemenele este firul din stanga. Firul Gemenelor se vede daca se urca conul de scurgere din partea superioara (amonte), altfel risti sa nu-l observi (cazul nostru). Sper sa revenim si sa facem si aceasta "restanta".


Panorama Valea Alba:

Sub cascada "Gemene":

Mihai in actiune:

 

  

  

  

  

  

  

 

Regasirea iernii

Data: 23.01.10-24.01.10

Locatie: Muntii Bucegi

Participanti: Claudia, Rudi

Poze: http://picasaweb.google.com/nagy.rudolf.sandor/

Vineri dupa-amiaza. Toata lumea pleaca fie la sky fie la 2 zile cu plecare vineri seara. Eu nu puteam pleca vineri seara asa ca raman cu ideea ca iar voi avea sambata in Bucuresti iar duminica o tura inca incerta. Cu "ajutorul" celor de la CinemaCity se "elibereaza" programul meu de vineri seara dar prea tarziu pentru oamenii care plecau vineri seara. In extremis se iveste o posibila tura pe varful Omu cu Ioana si Claudia cu plecare cu masina. In final ramane doar Claudia si cu plecare cu CFR-ul.

Alegem sa plecam cu acceleratul de 7:30 care pe traseu acumuleaza acum deja nesurprinzatoarea ora de intarziere. La Busteni TITICar-ul nu merge asa ca marsaluim catre Gura Diham. Planul de bataie era sa urcam pe Valea Adanca la statia Omu si de acolo la Cabana Malaiesti. Vremea este racoroasa as zice. Prognoza arata temperturi sub -15 grade, pe platou -25 luand si factorul de vant.

Cum trecem apa ne dam seama ca va fi ceva de lucru. In ultima saptamana a nins cca 40cm de zapada pulver si nimeni in afara de lupi si vulpi nu a mai umblat pe poteca. Sparg poteca prin zapada usoara dar ritmul este prea lent. La cantonul Morar deja discutam despre alternative. Alegem sa ne indreptam catre Malaiesti prin Glajerie. Drumul catre Pichet seamana cu tura de innot in zapada de acum 2 ani.

Ora 3:30. Ajungem la Diham. Servim o masa calda si luam decizia sa stam la cabana nemaiurcand catre Malaiesti. In ciuda revelionului ghizilor reusim sa ne cazam. Mai sunt cateva ore pana incepe revelionul asa ca servesc o bere. In aceste conditii intra pe usa Dana Mirea si Mihai. Erau la sk de tura prin zona, cazandu-se si ei la cabana. Seara o petrecem in compania lor.

Noaptea a fost destul de lunga. Revelionul s-a prelungit pana dimineata cu cantece si dansuri. Facem refill la ceai, sesiune de poze din fata cabanei si pornim spre Morar, Timbal, Balaur (zona ce-mi place f mult din Bucegi).

Panorame din Diham:

Vrem sa urcam pe fata sudica a Balaurului si sa coboram pe fata Nordica urmand Valcelul Grohotisului. Este senin si ger, soare cu colti mari. Bocancul scartaie pe zapada inghetata, copaci ingreunati de zapada. Am asteptat 1 an pentru aceast senzatie.

Urcusul catre Balaur a reprezentat un adevarat innot in zapada. In unele locuri eram pana la brau in zapada. Am ales ruta cea mai safe dpdv al avalanselor. Ora 2 ne prinde pe creasta. Ne echipam cu coltari si ham pentru un eventual rapel la capatul vaii (vara cand am facut valea nu aveam ham si am facut rapel Dulfer). Dupa o traversare putin cam expusa din cauza zapezii ajungem in vale unde gasim un culoar de zapada inghetata, ceea ce si asteptam. Ne-am angajat sa coboram valea. A fost placut sa folosesc din nou coltarii in zapada inghetata.

Panorama de pe Balaur:

Capatul vaii a coincis cu o usoara balaureala, un rapel si innot in zapada ce pulver ce s-a scurs zilele trecute de pe vale. Un scurt moment de gasirea a potecii Tache si suntem deja in drum catre Pichet. Fata nordica mai are o surpriza placuta pentru noi. Copacii sunt tapetati cu zapada, necesitand foto session.

17:00, suntem in gara Busteni. Tragem un frig pana soseste trenul cu 30min intarziere urmate de alte 30 acumulate pe traseu dar atmosfera a fost indulcita de recitaluri de ghitara, muzicuta si acordeon.